Capitolul 17: Globalizarea: fundamental înseamnă comunism

Spectrul comunismului nu a dispărut odată cu dezintegrarea Partidului Comunist din Europa de Est

În fața dvs. se afla traducerea în limba română a unei lucrări apărute în limba chineză, intitulată “Cum conduce spectrul comunismului lumea”, scrisă de echipa editorială a celor “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”.

*****

Cuprins

Introducere

1. Globalizarea și comunismul

2. Globalizarea economică
a. Globalizarea generează economie de tip comunist
b. Globalizarea încurajează comunismul în țările în curs de dezvoltare
c. Globalizarea creează polarizarea bogăției, activând ideologia comunistă
d. Opoziția față de globalizare promovează ideologia comunistă
e. Capitalismul occidental a hrănit Partidul Comunist Chinez

3. Globalizarea politică
a. ONU a extins puterea politică comunistă
b. Ideologia comunistă a subminat idealurile drepturilor omului la ONU
c. Globalizarea promovează ideile politice comuniste
d. Guvernul mondial conduce la totalitarism

4. Globalizarea culturală: o modalitate de corupere a umanității
a. Globalizarea culturală distruge tradițiile
b. Țările occidentale dezvoltate exportă cultura anti-tradițională
c. Corporațiile multinaționale răspândesc cultura deviantă
d. ONU diseminează valori distorsionate

Concluzie

Referințe

*****

Introducere

Începând cu Renașterea, istoria umană a intrat într-o perioadă de schimbare dramatică. Revoluția industrială, care a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a sporit considerabil productivitatea. Puterea națională a fiecărei țări a trecut prin schimbări enorme, iar structura ordinii globale a trecut prin schimbări radicale. În același timp, structurile sociale, gândirea și tradițiile religioase au trecut prin schimbări dramatice. Credințele tradiționale au căzut în declin, moralitatea umană a început să se deterioreze, societățile au devenit dezordonate, iar comportamentul uman a pierdut standardele universale de judecată. Aceste condiții istorice au dus la nașterea comunismului.

După revoluția bolșevică a Rusiei din 1917, Internaționala Comunistă, cunoscută ca a Treia Internațională, a încercat să exporte revoluția comunistă în lume. Partidul Comunist din Statele Unite a fost fondat în 1919, iar Partidul Comunist Chinez (PCC) a fost fondat în 1921. La sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30, o depresiune economică globală a motivat și mai mult ideologii comuniști. Ideologiile politice și economice ale lumii au început să se îndrepte spre stânga, Uniunea Sovietică a câștigat o poziție fermă, iar PCC a profitat de oportunitate pentru a se dezvolta.

În 1949, după mai mult de un deceniu, PCC a uzurpat China, iar comunismul violent și-a început ascensiunea. Uniunea Sovietică și PCC au pus stăpânire pe zeci de țări, pe o treime din populația lumii, formând un bloc împotriva Occidentul. Războiul Rece ce a urmat a durat o jumătate de secol.

În timp ce comunismul violent amenință toată umanitatea, majoritatea oamenilor din lumea liberă occidentală neglijează faptul că factorii non-violenți ai comunismului se dezvoltă în liniște în propriile societăți. În afară de infiltrarea de către Uniunea Sovietică, tot felul de ideologii și mișcări pro-comuniste occidentale – precum cele declarate comuniste, Societatea Fabian și social-democrații, printre altele – au pătruns în guvern, lumea afacerilor și cercurile educaționale și culturale.

Mișcarea de contracultură a Occidentului din anii ’60, precum și revoluția culturală a Chinei au fost cauzate de elemente comuniste. După anii ’70, tinerii răzvrătiți din Occident au lansat “lungul marș prin instituții”, o încercare de a eroda cultura tradițională din interior și de a confisca conducerea socială și culturală. În numai un deceniu, ei au obținut un succes descurajator.

După căderea Zidului Berlinului și dezintegrarea Uniunii Sovietice, unii oameni au salutat sfârșitul acelei etape a istoriei și sfârșitul ideologiei comuniste, în timp ce alții s-au îngrijorat de o ciocnire a civilizațiilor. Dar puțini au realizat faptul că comunismul a îmbrăcat noi forme și înfățișări în încercarea sa de a controla lumea. Noul banner al lui este globalizarea.

Odată cu revoluția industrială și dezvoltarea științei și tehnologiei, circulația persoanelor și schimbările din economie, politică, știință și tehnologie, precum și din cultură au devenit mult mai frecvente. Astăzi, telecomunicațiile moderne, transportul, calculatoarele și rețelele digitale au redus distanțele dintre țări și au șters granițele care au existat mii de ani. Lumea pare să fi devenit mică, iar interacțiunile și schimburile dintre națiuni au ajuns la un nivel fără precedent. Lumea a devenit tot mai mult un întreg. Această consolidare a colaborării globale este un rezultat natural al dezvoltării tehnologice, al extinderii producției și al migrației. Acest tip de globalizare este rezultatul unui proces istoric natural.

Cu toate acestea, mai există o a doua formă de globalizare: cea rezultată din deturnarea procesului istoric natural al globalizării de către ideologiile comuniste, cu scopul de a submina umanitatea. Subiectul acestui capitol este această formă de globalizare.

Esența globalizării aflate sub controlul comunismului este în mod esențial o diseminare rapidă și răspândită a tuturor celor mai grave aspecte ale regimurilor comuniste și ale celor necomuniste. Mijloacele acestei diseminări includ operațiuni politice, economice, financiare și culturale la scară largă care elimină rapid granițele dintre națiuni și oameni. Scopul este acela de a distruge credința, moralitatea și culturile tradiționale, de care umanitatea depinde pentru a supraviețui și care i-ar permite izbăvirea. Toate aceste măsuri vizează distrugerea umanității.

Comunismul nu este doar o teorie, ci un spectru malefic, după cum a subliniat această carte. Este viu, iar scopul său final este să distrugă omenirea. Spectrul nu se supune unei singure ideologii politice, iar când condițiile o permit, este capabil să folosească chiar și teorii politice și economice contrare ideologiei comuniste standard. Începând cu anii ’90, globalizarea a susținut că este vorba despre promovarea democrației, a economiei de piață și a comerțului liber și, prin urmare, a fost întâmpinată cu opoziția unui număr de grupuri de stânga. Dar aceste grupuri de stânga nu-și dau seama că spectrul comunist funcționează pe un nivel mai înalt. Globalizarea economică, guvernarea politică globală, Agenda 21 și diferite convenții ecologice și internaționale au devenit instrumente pentru controlul și distrugerea umanității.

Fiind manipulată de spectrul comunist, globalizarea, cunoscută și sub numele de “globalism”, a făcut progrese uluitoare în mai multe domenii, folosind o varietate de mijloace pe mai multe direcții în lume. Acest capitol va discuta aspectele economice, politice și culturale ale acestei forme de globalizare.

Aceste trei aspecte ale globalizării au fuzionat într-o ideologie seculară a globalismului. Această ideologie are fațade diferite în momente diferite și uneori folosește un conținut contradictoriu. Dar, în practică, ea prezintă caracteristici foarte asemănătoare cu comunismul. Bazându-se pe ateism și materialism, globalismul promite o utopie minunată, o împărăție a Cerului pe pământ, bogată, egalitaristă, și fără exploatare, oprimare și discriminare – care este supravegheată de un guvern global generos.

Cu certitudine această ideologie va ostraciza culturile tradiționale ale tuturor grupurilor etnice, bazate pe credința în Divinitate și care propovăduiesc virtutea. În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai evident că această ideologie se bazează pe “corectitudinea politică”, “justiția socială”, “neutralitatea valorii” și “egalitarismul absolut” ale stângii. Aceasta este globalizarea ideologiei.

Fiecare țară are propria sa cultură, dar, în mod tradițional, fiecare se bazează pe valori universale. Suveranitatea națională și tradițiile culturale ale fiecărui grup etnic joacă un rol important în patrimoniul național și în autodeterminarea lui și oferă protecție tuturor grupurilor etnice împotriva infiltrării forțelor externe puternice, inclusiv a comunismului.

Odată ce se formează un super-guvern global, comunismul își va atinge cu ușurință scopul de a elimina proprietatea privată, națiunile, rasele și cultura tradițională ale fiecărei națiuni. Globalizarea și globalismul joacă un rol distructiv în acest sens, subminând tradițiile și etica umană și răspândind ideologiile de stânga și comunismul. Revelarea rădăcinilor comuniste ale globalizării și a similitudinilor dintre globalizare și comunism este o problemă spinoasă, dar extrem de importantă și urgentă.

1. Globalizarea și comunismul

Marx nu a folosit conceptul de globalizare în scrierile sale, dar a folosit termenul “istorie mondială”, care are conotații foarte apropiate. În Manifestul Comunist, Marx a susținut că expansiunea globală a capitalismului ar produce în mod inevitabil un proletariat imens, iar apoi pe tot globul va izbucni o revoluție proletară care va răsturna capitalismul și va realiza “paradisul” comunismului. [1] Marx a scris: “Proletariatul poate astfel să existe numai la nivel mondial din punct de vedere istoric, la fel cum comunismul, activitatea sa nu pot avea decât o existență “istorică mondială”. [2] Asta înseamnă că implementarea comunismului depinde de acțiunile concertate ale proletariatului în întreaga lume – revoluția comunistă trebuie să fie o mișcare globală.

Deși Lenin a modificat ulterior doctrina lui Marx și a propus ca revoluția să poată fi inițiată în veriga slabă a capitalismului (Rusia), comuniștii nu au renunțat niciodată la țelul revoluției mondiale. În 1919, comuniștii sovietici erau nerăbdători să înființeze Internaționala Comunistă la Moscova, cu sucursale distribuite în mai mult de 60 de țări. Lenin a spus că scopul Internaționalei Comuniste era înființarea Republicii Sovietice Mondiale. [3]

Autorul american G. Edward Griffin a rezumat cele cinci obiective ale revoluției globale comuniste propuse de Josef Stalin:

  1. Derutați, dezorganizați și distrugeți forțele capitalismului din întreaga lume.
  2. Aduceți toate națiunile într-un singur sistem mondial de economie.
  3. Forțați țările avansate să furnizeze ajutoare financiare pe termen lung țărilor subdezvoltate.
  4. Împărțiți lumea în grupuri regionale [cum ar fi NATO, Organizația Tratatului Asiei de Sud-Est, și Organizația Statelor Americane din zilele noastre] ca o etapă de tranziție spre guvernarea mondială totală. Populațiile își vor abandona cu mai multă ușurință loialitatea națională pentru o loialitate regională vagă decât o vor face pentru o autoritate mondială.
  5. Aduceți mai târziu, regiunile sub o singură dictatură mondială a proletariatului. [4]

William Z. Foster, fostul președinte național al Partidului Comunist American, a scris: “O lume comunistă va fi o lume unificată, organizată. Sistemul economic va fi o organizație minunată, bazată pe principiul planificării care începe acum să apară în URSS. Guvernul sovietic american va fi un departament important din acest guvern mondial”. [5]

De la Marx, Lenin, Stalin și Foster la “comunitatea destinului uman” propusă de Partidul Comunist Chinez, putem vedea clar: comunismul nu este mulțumit de faptul că are putere în câteva țări. Ideologia comunismului de la început până la sfârșit include ambiția de cucerire a întregii umanități.

Revoluția proletară mondială prezisă de Marx nu a avut loc. Ceea ce credea că ar fi fost un capitalism disperat și muribund a fost în schimb triumfător, prosper și înfloritor. Odată cu prăbușirea taberelor comuniste sovietice și est-europene, rămânând doar cu Partidul Comunist Chinez și cu alte câteva regimuri, comunismul părea să se confrunte cu dispariția sa. Aceasta a fost, evident, o victorie pentru lumea liberă. Însă, în timp ce Occidentul credea că comunismul va ajunge la gropile de gunoi ale istoriei, orientarea socialistă (stadiul primar al comunismului) înflorea.

Duhul comunist nu murise. Se ascunde în spatele diferitelor doctrine și mișcări, în timp ce corodează, se infiltrează și își extinde ideologia comunistă în fiecare colț al lumii libere. Este accidental? Desigur că nu. Globalizarea pare a fi un proces de formare naturală, dar rolul comunismului devine tot mai evident în evoluția sa. Comunismul a devenit una dintre ideologiile directoare ale globalizării.

După cel de-al Doilea Război Mondial, forțele de stânga din țările europene au continuat să crească. Internaționala Socialistă care a promovat socialismul democratic a inclus partide politice din peste o sută de țări. Aceste partide s-au aflat la putere în diferite țări și chiar s-au răspândit în cea mai mare parte a Europei. În acest context, un nivel ridicat al sistemului de ajutoare sociale, de impozitare și de naționalizare au afectat Europa în ansamblul său.

Globalizarea a depreciat industria americană, a redus clasa de mijloc, a provocat stagnarea veniturilor, a polarizat pe cei bogați și cei săraci și a condus la divizarea societății. Acestea au promovat foarte mult creșterea stângii și a socialismului în Statele Unite, schimbând brusc spre stânga spectrul politic global în ultimul deceniu. Forțele stângii din întreaga lume susțin că globalizarea a cauzat inegalitate și polarizarea veniturilor între bogați și săraci. Împreună cu aceste argumente, sentimentul de anti-globalizare a crescut rapid, devenind o nouă forță care rezistă capitalismului și cere instaurarea socialismului.

După Războiul Rece, ideile comuniste s-au infiltrat în globalizarea economică, cu scopul de a nu lăsa să existe nici o economie națională pură și de a submina suveranitatea bazelor economice naționale ale fiecărei țări. Scopul a fost acela de a mobiliza pe deplin lăcomia umană, în timp ce puterile financiare occidentale au relocat bogăția – acumulată de societate în câteva sute de ani – pentru a îmbogăți rapid Partidul Comunist Chinez. PCC a folosit apoi bogăția pe care a acumulat-o rapid pentru a constrânge moral alte țări și a le trage în jos.

În calitate de conducător al forțelor comuniste din lumea de astăzi, PCC își întărește constant creșterea economică, în timp ce injectează o doză de putere în partidele de stânga și comuniste din întreaga lume. PCC și-a folosit conducerea totalitară pentru a submina regulile comerțului mondial și a folosit îmbogățirea pe care a câștigat-o de pe urma capitalismului global pentru a consolida socialismul. De asemenea puterea economică a PCC-ului i-a stimulat acestuia ambițiile politice și militare, încercând să exporte modelul comunist în întreaga lume.

Dintr-o perspectivă globală, atât antiglobaliștii de stânga, cât și PCC-ul – care au beneficiat de pe urma globalizării – s-au ridicat în numele globalizării. De fapt, status quo-ul lumii de astăzi este foarte apropiat de obiectivul propus de Stalin în trecut.

2. Globalizarea economică

Globalizarea economică se referă la integrarea lanțurilor capitalului global, a producției și a comerțului, care a început în anii ’40 și ’50, s-a maturizat în anii ’70 și ’80 și a fost stabilită ca o normă globală în anii ’90. Agențiile și corporațiile internaționale au fost forțele ei motrice, deoarece au cerut relaxarea reglementărilor și controalelor pentru a permite libera circulație a capitalului. La suprafață, globalizarea economică a fost promovată de țările occidentale pentru a răspândi capitalismul în întreaga lume.

Din păcate, totuși, globalizarea a devenit un vehicul al răspândirii comunismului. În particular, globalizarea a făcut ca țările occidentale să ofere sprijin financiar regimului chinez, rezultând o dependență reciprocă între economia de piață capitalistă și economia totalitară socialistă a PCC. În schimbul avantajelor economice, Occidentul își sacrifică valorile universale și conștiința, în timp ce regimul comunist își extinde controlul prin constrângere economică, ca și cum comunismul trebuie să câștige dominația globală.

a. Globalizarea generează economie de tip comunist

Globalizarea a transformat economia globală într-o singură entitate economică mare. În acest proces s-au format mari organizații internaționale, tratate și regulamente. La suprafață, acest lucru pare să vizeze extinderea capitalismului și a pieței libere. Dar, de fapt, s-a format un sistem unificat de control economic, care este capabil să emită ordine pentru a determina soarta companiilor în multe țări. Acest lucru echivalează cu formarea unui sistem economic totalitar centralizat, care este în perfectă concordanță cu obiectivul lui Stalin de a uni toate țările pentru a forma un sistem economic. După stabilirea acestei ordini financiare internaționale, s-a format și fenomenul ajutorului economic pe termen lung oferit de țările dezvoltate țărilor în curs de dezvoltare. Acesta este exact al treilea obiectiv al lui Stalin.

În ceea ce privește ajutorul financiar, organizațiile financiare internaționale implementează de obicei intervenții macro în țările receptoare. Metoda folosită este dictatorială. Nu numai că este impusă cu forța, ci ignoră și condițiile sociale, culturale și istorice ale țării beneficiare. Rezultatul este restrângerea libertății și un control mai centralizat. Cercetătorul american James Bovard a scris că Banca Mondială “a promovat în mare măsură naționalizarea economiilor lumii a treia și a sporit controlul politic și birocratic asupra vieților celor mai săraci dintre cei săraci”. [6]

Pe de altă parte, globalizarea economică a creat o omogenitate globală, ceea ce a dus la o mai mare asemănare a tendințelor consumatorilor și a unificat mecanismele de producție și consum din întreaga lume. Firmele mici, în special magazinele de arte și meserii tradiționale, au mai puțin spațiu pentru a supraviețui. Multe companii mici și cele asociate cu grupuri etnice locale au fost pur și simplu șterse de valul globalizării. Din ce în ce mai mulți oameni și-au pierdut mediul și posibilitatea de a se angaja liber în comerț în interiorul propriilor frontiere.

Țările în curs de dezvoltare devin parte a unui lanț de producție la nivel mondial, slăbind suveranitatea economică a națiunilor, și, în unele cazuri, ducând la eșecul statului. Unele țări devin împovărate de datorii și de nevoia de a rambursa finanțările, fracturând în mod fundamental temelia economiei capitaliste libere.

b. Globalizarea încurajează comunismul în țările în curs de dezvoltare

La începutul anilor 2000, Jamaica și-a deschis piețele și a început să importe cantități mari de lapte de vacă ieftin. Acest lucru a făcut ca laptele să devină mai accesibil, dar a determinat, de asemenea, falimentul fermierilor locali din sectorul produselor lactate, care nu au putut supraviețui împotriva valului de importuri ieftine. Mexicul avea numeroase fabrici în industria ușoară, dar după intrarea Chinei în OMC, majoritatea acestor locuri de muncă au părăsit Mexicul și s-au dus în China. Mexicul a suferit deoarece nu are capabilități de producție de vârf. Africa este bogată în minerale, dar după ce investițiile străine s-au revărsat pe teritoriul ei, mineralele africane au fost extrase și exportate în străinătate, cu un câștig economic foarte mic pentru localnici.

Investițiile străine au corupt și funcționarii guvernamentali. Globalizarea pretinde că va aduce democrația în aceste țări, dar, în realitate, a împuternicit dictaturi corupte. În multe locuri, sărăcia s-a adâncit. Potrivit statisticilor Băncii Mondiale din 2015, “peste jumătate dintre săracii extremi trăiesc în Africa Subsahariană”. “De fapt, numărul celor săraci din regiune a crescut cu 9 milioane, ajungând la 413 milioane de persoane care trăiau cu mai puțin de 1,90 dolari SUA pe zi în 2015“. [7]

În timpul recentei crize economice din Asia, Tailanda și-a deschis sistemul financiar slab pentru investițiile internaționale, ceea ce a adus prosperitate temporară. Dar, când investițiile străine s-au retras, economia Tailandei s-a oprit și a influențat negativ țările vecine.

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare și transport, planeta a devenit de dimensiunea unui sat. Globalizarea părea ca și cum ar aduce prosperitate financiară și valori democratice întregului sat global. Cu toate acestea, după cum a declarat profesorul Dani Rodrik de la Școala Guvernamentală John F. Kennedy de la Harvard, există o “trilemă” a globalizării: “Nu putem să urmărim simultan democrația, hotărârea națională și globalizarea economică”. [8] Acesta este viciul ascuns al globalizării și ceva ce comunismul a exploatat.

Evident, beneficiile și oportunitățile generate de globalizare sunt limitate la un număr mic de persoane. În alte locuri, globalizarea a înrăutățit în mod artificial inegalitatea și nu poate rezolva problemele pe termen lung ale sărăciei. Globalizarea a erodat suveranitatea națională, a agravat turbulențele regionale și a generat un conflict între “opresor” și “oprimat”. Noțiunile despre oprimare, exploatare, inegalitate și sărăcie sunt armele folosite de cei de stânga pentru a lupta împotriva capitalismului, deoarece rezistența oprimatului față de opresor este modelul tipic pentru comunism. Ideologia comunistă a egalitarismului și etosul luptei s-au răspândit în jurul lumii odată cu globalizarea.

c. Globalizarea creează polarizarea bogăției, activând ideologia comunistă

Scurgerea masivă a industriilor și a locurilor de muncă a transformat clasele muncitoare și de mijloc din țările occidentale în victime ale globalizării. Să luăm ca exemplu America : odată cu fluxul masiv de capital și tehnologie spre China, s-au pierdut numeroase locuri de muncă în manufactură, ceea ce a dus la pierderea industriilor și la creșterea ratei șomajului. Din 2000 până în 2011, 5,7 milioane de muncitori din sectorul de producție și-au pierdut locurile de muncă, iar 65 de mii de fabrici au fost închise. [9] Diferența dintre bogați și săraci s-a adâncit de mult timp în Statele Unite. Astfel, în ultimii 30 de ani, creșterea salariului mediu (ajustat în funcție de inflație) a încetinit, ceea ce a dus la apariția săracilor care muncesc – cei care lucrează sau caută locuri de muncă timp de douăzeci și șapte de săptămâni ale anului, dar al căror venit este sub nivelul oficial al sărăciei . În 2016, 7,6 milioane de americani se numărau printre muncitorii săraci. [10]

Polarizarea dintre bogați și săraci este solul în care crește comunismul. Problemele economice nu se limitează la domeniul economic, ci continuă să crească. Cerința pentru „justiția socială” și pentru soluționarea distribuției inechitabile a veniturilor au dus la o amplificare a ideologiei socialiste. Între timp, cererea de asistență socială a crescut la rândul său, creând mai multe familii sărace și în cele din urmă, formând un ciclu vicios.

Începând cu anii 2000, spectrul politic al Statelor Unite a devenit din ce în ce mai deschis la influența de stânga. Până la alegerile din 2016, a existat o cerere în ascensiune pentru socialism și o creștere a polarizării politice din cauza intereselor partizane. În mare măsură, în spatele acestor schimbări se află impactul globalizării. Pe de altă parte, cu cât mai mari au fost greutățile cu care s-au confruntat societățile democratice occidentale, cu atât mai triumfătoare a apărut forța comunismului pe scena mondială.

d. Opoziția față de globalizare promovează ideologia comunistă

Odată cu avansarea globalizării au apărut campanii anti-globalizare. Protestele violente pe scară largă, desfășurate la Seattle, pe 30 noiembrie 1999, împotriva Conferinței ministeriale a OMC au marcat declanșarea unor astfel de campanii. În 2001 trei conferințe internaționale pe scară largă (Summitul celor două Americi din Quebec, Canada, summitul Uniunii Europene de la Göteborg, Suedia și summit-ul economic al Grupului celor opt din Genova, Italia) au fost de asemenea asaltate de astfel de demonstrații. În 2002, în Florența, Italia, s-a organizat o demonstrație fără precedent pe scară largă împotriva globalizării, care a atras un milion de participanți.

Campaniile anti-globalizare la nivel mondial au atras participanți dintr-o varietate de medii. Marea majoritate a lor erau adversari de stânga ai capitalismului, printre care sindicatele, organizațiile de mediu (de asemenea, deturnate și infiltrate de comunism), precum și ale victimelor globalizării și ale celor defavorizați. Drept urmare, publicul, indiferent dacă erau suporteri sau adversari ai globalizării, au ajuns să servească, fără a realiza acest lucru, scopurilor comunismului.

e. Capitalismul occidental a hrănit Partidul Comunist Chinez

Atunci când evaluează succesele sau eșecurile globalizării, cercetătorii citează adesea China ca pe un exemplu de succes. China părea că a beneficiat în mare măsură de globalizare și a ajuns rapid în prim plan ca cea de-a doua putere economică a lumii. Mulți au prezis că, în final China va deturna poziția de lider a SUA.

Spre deosebire de modelul Mexicului de producție low-end, PCC și-a propus să obțină cea mai avansată tehnologie de la Occident și apoi să-și înlocuiască oponenții. În schimbul vânzării pe piața chineză, PCC a solicitat companiilor din țările dezvoltate să înființeze societăți mixte, pe care PCC ulterior le-a folosit pentru a extrage tehnologii-cheie. PCC a adoptat numeroase metode în acest scop, de la forțarea lipsită de scrupule a transferurilor de tehnologie, și până la furtul complet prin hacking. După ce a obținut această tehnologie avansată, PCC a făcut uz de avantajul său pentru a elimina produsele ieftine de pe piața mondială. Cu ajutorul rabaturilor la export și al subvențiilor, PCC și-a învins concurența cu prețuri sub prețul piețelor, perturbând ordinea piețelor libere.

Spre deosebire de alte țări nedezvoltate care și-au deschis piețele interne, PCC a creat mai multe bariere comerciale pe piața internă. După ce a aderat la OMC, PCC a profitat de regulile ei, beneficiind în același timp de avantajele globalizării pentru a-și transfera produsele în străinătate. Spărgând regulile, regimul și-a adus beneficii economice substanțiale. Partidul nu a deschis însă industriile cheie – inclusiv telecomunicațiile, sistemul bancar și cel energetic – care la rândul lor, au permis Chinei să profite de economia mondială, în timp ce aceasta refuza să-și îndeplinească angajamentele.

Cumpărată de profiturile economice, lumea occidentală a închis ochii la abuzurile legate de drepturile omului. În timp ce PCC a abuzat în mod notoriu drepturile omului, comunitatea internațională a continuat să confere favoruri generoase regimului.

În mijlocul globalizării, un PCC puternic, împreună cu o societate chineză coruptă moral, a lovit economia de piață și reglementările comerciale din Occident.

Ca distrugător al regulilor, PCC a cules toate avantajele globalizării. Într-un sens, globalizarea a fost ca o transfuzie de sânge pentru PCC, permițând unui stat comunist slăbit să-și revină la viață. În spatele manipulării globalizării stă scopul ascuns al susținerii PCC prin realocarea bogăției. Între timp, PCC a reușit să acumuleze câștiguri necinstite în timp ce efectua cele mai grave încălcări ale drepturilor omului.

Globalizarea a fost un proces de salvare a PCC și de legitimizare a regimului comunist chinez. În timp ce partidul și-a întărit mușchii socialiști cu nutrienți capitaliști, Occidentul a căzut în declin relativ, dând încredere PCC-ului în totalitarismul său comunist și ambițiilor lui globale. De asemenea, progresul Chinei a entuziasmat numeroși socialiști și membri ai stângii la nivel mondial – ca parte a planului.

În timp ce economia sa a crescut, PCC și-a intensificat eforturile de a se infiltra în organizațiile economice globale, inclusiv OMC, FMI, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială și altele. Atunci când le sunt alocate poziții importante în aceste organizații, oficialii partidului le conving să coopereze cu PCC pentru a susține schemele partidului și pentru a-și apăra politicile.

PCC utilizează organizațiile economice internaționale pentru a-și derula propria agendă economică și model corporatist. Dacă ambițiile sale nu se opresc, nu există nicio îndoială că regimul va aduce dezastre politicilor și economiei de pe glob.

Cele de mai sus sunt doar câteva exemple despre cum a fost folosită globalizarea economică pentru a promova și a extinde comunismul. Odată cu progresul realizat în domeniul telecomunicațiilor și al transporturilor, activitățile economice se extind dincolo de granițele unei națiuni. Acesta este un proces natural, însă în acest caz, procesul a fost transformat într-o oportunitate pentru PCC de a-și începe drumul către dominația globală. A sosit momentul ca societatea să fie atentă la ceea ce are loc și să elimine globalizarea elementelor comuniste. Doar așa, suveranitatea fiecărui stat și bunăstarea poporului lor vor avea șansa de a fi realizate.

3. Globalizarea politică

În plan politic, globalizarea se manifestă sub forma cooperării sporite între țări, apariția organizațiilor internaționale, formularea agendelor politice și a tratatelor internaționale, restrângerea suveranității naționale și transferul treptat al puterii de la statele suverane la organizațiile internaționale. După apariția unor astfel de instituții internaționale, precum și a regulilor și reglementărilor care transcend frontierele naționale, astfel de instituții au început să încalce viețile politice, culturale și sociale ale fiecărei țări. Puterea începe să se concentreze într-o instituție internațională asemănătoare unui guvern global, erodând suveranitatea națională, slăbind credințele tradiționale și bazele morale ale societăților distincte, subminând cultura tradițională și comportamentul internațional convențional. Toate acestea fac parte din progresul treptat al programului comunist.

În timpul acestui proces, comunismul promovează și folosește organizațiile internaționale, pentru a consolida puterea factorilor comuniști, pentru a promova filosofia luptei a Partidului Comunist, pentru a promova definițiile pervertite ale drepturilor omului și a libertății, a ideilor socialiste la scară globală, redistribuirea bogăției și încercarea de a construi un guvern global care conduce umanitatea pe calea totalitarismului.

a. ONU a extins puterea politică comunistă

Organizația Națiunilor Unite, înființată după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, este cea mai mare organizație internațională din lume și a fost inițial concepută pentru a consolida cooperarea și coordonarea între țări. În calitate de entitate supranațională, Națiunile Unite sunt conforme cu scopul comunismului de a elimina statul și au fost folosite pentru a crește puterea comunistă. Încă de la început, ONU a devenit un instrument al taberei comuniste conduse de sovietici și a acționat ca o etapă pentru ca Partidul Comunist să se promoveze pe sine și ideologia comunistă a unui guvern mondial.

La înființarea Organizației Națiunilor Unite și elaborarea Cartei ONU, Uniunea Sovietică a fost unul dintre sponsori și membră permanentă a Consiliului de Securitate, jucând un rol decisiv. Alger Hiss, inițiatorul proiectului și secretarul general al Conferinței Națiunilor Unite privind Carta, precum și un oficial al Departamentului de Stat și un consilier important al lui Roosevelt, a fost condamnat pentru sperjur în legătură cu acuzația de a fi spion sovietic. [11] Portițele ascunse prezente în Carta Organizației Națiunilor Unite și convențiile sunt benefice regimurilor comuniste și probabil că au de-a face cu Hiss.

Șefii mai multor agenții importante ale ONU sunt comuniști sau tovarășii lor de călătorie. Mulți secretari generali ai ONU sunt socialiști și marxiști. De exemplu, primul secretar, Trygve Lie, a fost un socialist norvegian și a primit un sprijin puternic din partea Uniunii Sovietice. Sarcina lui cea mai importantă a fost să aducă Partidul Comunist Chinez în Națiunile Unite. Succesorul său, Dag Hammarskjöld, a fost socialist și simpatizant al unei revoluții comuniste mondiale și deseori, îl lingușea pe oficialul PCC de rang înalt, Zhou Enlai. [12] Cel de-al treilea secretar general U Thant, din Myanmar (fosta Burma), era un marxist care credea că idealurile lui Lenin sunt în concordanță cu Carta ONU. [13] Cel de-al șaselea secretar general, Boutros Boutros-Ghali, a fost anterior vicepreședinte al Internaționalei Socialiste. Prin urmare, nu este greu de înțeles de ce șefii regimurilor comuniste sunt tratați în mod regulat cu cea mai înaltă etichetă a Organizației Națiunilor Unite. Multe convenții ale ONU au devenit instrumente pentru promovarea directă sau indirectă a ideilor comuniste și extinderea puterii comuniste.

Cea mai înaltă misiune a Națiunilor Unite este cea de menținere a păcii și securității mondiale. Forțele de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite se află sub responsabilitatea subsecretarului general pentru afaceri politice și de securitate. Cu toate acestea, din cele paisprezece persoane care au preluat această funcție din 1946 până în 1992, treisprezece erau cetățeni sovietici. Regimul comunist sovietic nu a renunțat niciodată la încercarea de a-și extinde puterea comunistă și nu a avut nici un interes să contribuie la pacea mondială. Prin urmare, deși a folosit sloganul “păstrarea păcii mondiale”, el s-a concentrat pe promovarea intereselor comunismului. Susținerea unei organizații pro-socialiste se potrivește scopurilor sale.

În acel moment, comuniștii s-au infiltrat în Statele Unite. Directorul FBI J. Edgar Hoover, a declarat în 1963 că diplomații comuniști repartizați în cadrul ONU “reprezintă coloana vertebrală a operațiunilor de informații rusești din această țară”. [14] Chiar și după prăbușirea fostului regim comunist sovietic, moștenirea comunistă a rămas larg răspândită la Națiunile Unite: “Persoanele occidentale care au lucrat la ONU … au constatat că sunt înconjurați de ceea ce mulți au numit o mafie comunistă”. [15]

PCC folosește Organizația Națiunilor Unite ca pe o platformă de propagandă. Fiecare dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate (China, Franta, Rusia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii – n.t.) are un subsecretar general la Națiunilor Unite. Deși subsecretarul general al ONU nu mai poate reprezenta interesele unei țări individuale, secretarul general, reprezentând interesele sociale și economice ale PCC, susține în mod eficient ideologia PCC. Înalți oficiali ai ONU, inclusiv secretarul general, au promovat inițiativa “One Belt, One Road” (O Centura, Un Drum) a PCC ca modalitate de combatere a sărăciei în țările în curs de dezvoltare.

Strategia “O Centura, Un Drum“ a PCC a fost considerată de multe țări ca fiind o hegemonie expansionistă și a lăsat multe țări în criză datorită datoriilor profunde. De exemplu, Sri Lanka a fost nevoită să concesioneze un port important PCC-ului timp de 99 de ani pentru a-și achita datoriile, iar Pakistanul a trebuit să solicite ajutorul Fondului Monetar Internațional din cauza problemelor datoriei. Din cauza controlului “O Centura, Un Drum“ asupra politicilor și economiilor țărilor participante și a conflictelor sale cu drepturile omului și democrației, multe țări frânează colaborarea. Cu toate acestea, datorită influenței politice a PCC, înalții oficiali ONU au recomandat proiectul “O Centura, Un Drum“. [16]

b. Ideologia comunistă a subminat idealurile drepturilor omului la ONU

Unul dintre obiectivele Națiunilor Unite este de a îmbunătăți drepturile omului și de a promova libertatea; acesta este un principiu universal. Dar PCC, împreună cu alte regimuri corupte, neagă universalitatea drepturilor omului. În schimb, acesta spune că drepturile omului sunt afaceri interne, astfel încât PCC poate să-și ascundă istoria persecuțiilor și abuzurilor în China. Chiar se laudă pentru extinderea dreptului la subzistență a poporului chinez. PCC a folosit de asemenea platforma Națiunilor Unite pentru a ataca valorile democratice ale Occidentului, bazându-se pe alianța cu țările în curs de dezvoltare pentru a submina eforturile națiunilor libere de a promova valorile universale. Datorită manipulării factorilor comuniști, ONU nu numai că nu a făcut prea mult pentru îmbunătățirea drepturilor omului, dar a devenit adesea un instrument folosit de regimurile comuniste pentru a-și reabilita reputația cu privire la abuzurile sale împotriva drepturilor omului.

Mulți cercetători au documentat modul în care Națiunile Unite și-au trădat propriile idealuri. De exemplu, Națiunile Unite s-au născut în umbra Holocaustului, dar acum Națiunile Unite nu fac nimic în fața uciderilor în masă. Scopul inițial al Organizației Națiunilor Unite era de a lupta împotriva agresorilor și de a proteja drepturile omului. Judecata morală a fost considerată o premisă necesară a acțiunii în acest scop, însă actuala ONU respinge luarea de hotărâri morale. [17]

Dore Gold, fost ambasador israelian la Națiunile Unite și autor al “Turnului Babel: Cum a alimentat ONU haosul global”, a afirmat: “ONU nu este un organism mondial benign ci unul ineficient. De fapt, el a accelerat și a răspândit haosul global. [18] Gold a oferit numeroase dovezi care să demonstreze acest lucru care includ: ”neutralitatea valorii“ a ONU, imoralitatea “echivalenței morale” și a “relativismului moral”; corupția generalizată; țări cu un bilanț slab în domeniul drepturilor omului, dețin funcții de conducere în Comisia pentru drepturile omului; deținerea majoritară a voturilor de către țările nedemocratice; precum și exercitarea controlului de către regimurile comuniste. [19] El a spus că Organizația Națiunilor Unite este un “eșec abject” și este “dominată de forțe anti-occidentale, dictaturi, sponsori ai terorismului de stat și cei mai răi dușmani ai Americii”, “trădând idealurile nobile ale fondatorilor ONU”. [20]

Comisia pentru drepturile omului a Organizației Națiunilor Unite a adoptat politica de vot majoritar. Cu toate acestea, țări cu un bilanț slab în domeniul drepturilor omului, sunt capabile să devină membre și chiar să dețină funcții de conducere în Consiliul pentru Drepturile Omului, ceea ce face ca dezbaterea asupra drepturilor omului să nu aibă sens. Mai mult, PCC a cumpărat o serie de țări în curs de dezvoltare, provocând reprimarea criticilor în legătură cu politicile PCC privind drepturile omului – inițiate de Statele Unite prin intermediul Națiunilor Unite. Tirania majorității Organizației Națiunilor Unite i-a permis să devină un instrument pentru forțele comuniste cu care să se opună națiunilor libere pe multe probleme. Acest lucru a determinat Statele Unite să se retragă din Consiliul Drepturilor Omului de mai multe ori. Occidentul dorește să promoveze libertatea și drepturile omului, dar a fost blocat în mod repetat de către țările comuniste. Consiliul pentru Drepturile Omului a fost deturnat de hoți, iar așa-numitele convenții internaționale adoptate nu au făcut nimic pentru a bloca țările totalitare. Aceste țări perorează pur și simplu sloganurile, dar nu le pun în aplicare.

Prin urmare, nu este greu de înțeles cum Carta Națiunilor Unite este foarte asemănătoare cu Constituția sovietică, precum și în opoziție directă cu Constituția Statelor Unite. Scopul său nu este de a proteja drepturile oamenilor, ci de a servi nevoilor conducătorilor. De exemplu, unele prevederi ale Constituției sovietice includ o formulă precum “în sfera de aplicare a legii” după enumerarea drepturilor cetățenilor. La suprafață, Constituția Sovietică le-au dat cetățenilor unele drepturi, însă de fapt, multe legi specifice erau stipulate ca fiind “în sfera de aplicare a legii”, ceea ce a permis guvernului sovietic să-i priveze în mod arbitrar pe cetățeni de drepturile lor conform interpretărilor sale de “în sfera de aplicare a legii.”

Acesta este și modul în care Carta Națiunilor Unite și diferitele contracte și convenții definesc drepturile cetățenilor. De exemplu, în Pactul internațional privind drepturile civile și politice, declarații precum “toată lumea are dreptul” sunt atașate unor prevederi precum “drepturile menționate mai sus nu vor fi supuse nici unei restricții, cu excepția celor prevăzute de lege”. Nu este doar o alegere arbitrară sau coincidență, ci o “ușă din spate” pe care comunismul a stabilit-o cu intenție.

Problema este că, dacă politicienii consideră necesar, orice drept din Declarația Universală a Drepturilor Omului poate fi încălcat legal. „La ce scuză mai bună ar putea spera orice tiran”, întreabă Edward Griffin. “Majoritatea războaielor și crimelor naționale sunt comise în numele uneia din aceste “dispoziții”. [21] Este dificil ca țările libere să-și priveze arbitrar cetățenii de libertate, dar regimurile comuniste pot profita în mod deschis de lacunele din Declarația drepturilor omului.

c. Globalizarea promovează ideile politice comuniste

Comunismul, prin agenții săi, ridică în mod repetat probleme globale și susține că aceste probleme pot fi rezolvate numai prin colaborări internaționale și structuri de putere – pentru a inaugura în cele din urmă un guvern mondial. Prin urmare, diferite țări sunt din ce în ce mai restricționate și reglementate de un număr tot mai mare de tratate internaționale. Drept urmare, suveranitatea națională este slăbită.

Multe grupuri susțin structuri de putere internaționale de acest tip și, deși astfel de grupuri nu sunt neapărat comuniste, obiectivele lor sunt în concordanță cu intențiile obiectivelor comuniste – adică de a elimina națiunile individuale și de a organiza un guvern mondial.

O personalitate mediatică a spus de Ziua Pământului în 1970: “Omenirea are nevoie de o ordine mondială. Națiunea pe deplin suverană nu este capabilă să se ocupe de otrăvirea mediului. … Gestionarea planetei – fie că vorbim de necesitatea de a preveni războiul, fie de necesitatea de a preveni daunele semnificative asupra condițiilor vieții – necesită un guvern mondial”. [22] Manifestul Umanist II din 1973 a mai declarat: “Am ajuns la un punct de cotitură în istoria omenirii, unde cea mai bună opțiune este depășirea limitelor suveranității naționale și trecerea la construirea unei comunități mondiale. … Astfel ne uităm la dezvoltarea unui sistem de drept mondial și a unei ordini mondiale bazate pe guvernarea federală transnațională”. [23]

De fapt, instituirea Programului Națiunilor Unite pentru Mediu a avut loc deoarece un grup care a pledat pentru o confederație globală în 1972, a considerat problema mediului ca fiind o problemă mondială și prin urmare, a solicitat dezvoltarea unor soluții globale și înființarea unei agenții globale de protecție a mediului. Primul său director a fost Maurice Strong, un canadian cu tendințe socialiste puternice.

La reuniunea de la nivel înalt a Pământului din Rio de Janeiro din 1992 (cunoscută și sub numele de Conferința Organizației Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea), 178 de guverne au votat pentru adoptarea Agendei 21. Acest plan de opt sute de pagini include conținut privind mediul, drepturile femeii, îngrijirea medicală și așa mai departe. Un cercetător influent al unui institut de cercetare pentru mediu, care a devenit ulterior un oficial al Programului ONU pentru Mediu a declarat: “Suveranitatea națională – puterea unei țări de a controla evenimentele de pe teritoriul său – și-a pierdut o mare parte din semnificația sa în lumea de astăzi, unde frontierele sunt în mod frecvent încălcate prin poluare, comerț internațional, fluxuri financiare și refugiați. … Națiunile cedează în realitate porțiuni ale suveranității lor comunității internaționale și încep să creeze un nou sistem de guvernare internațională a mediului, ca un mijloc de rezolvare a problemelor care nu pot fi rezolvate altfel”. [24]

Superficial, aceste rațiuni pentru înființarea unui guvern mondial par foarte bune, dar scopul lor real este promovarea comunismului pentru a domina lumea. În Capitolul 16 am detaliat modul în care comunismul folosește pretenția de a proteja mediul pentru a-și promova agenda.

În timpul mandatului secretarului general al ONU Boutros-Ghali, în perioada 1992-1996, acesta a inițiat progrese rapide în marșul ONU către guvernul mondial. El a cerut formarea unei armate permanente a ONU și a solicitat dreptul de a colecta taxe. [25] Datorită opoziției Statelor Unite, Ghali nu a reușit să obțină un al doilea mandat. În caz contrar, statutul actual al Organizației Națiunilor Unite ar fi fost dificil de prezis. Deși regimurile comuniste refuză întotdeauna să se amestece în afacerile interne ale altor țări, ele participă activ în diferite organizații internaționale, sprijină extinderea funcțiilor Națiunilor Unite și promovează conceptul de guvernare globală.

În 2005, Secretarul General al ONU, Kofi Annan, a declarat: “În epoca interdependenței, cetățenia globală este un pilon esențial al progresului”. [26] Robert Chandler, un strateg care a lucrat pentru forțele aeriene americane, pentru Casa Albă și pentru diferite alte departamente guvernamentale, consideră că așa-numitul progres al lui Annan ar distruge suveranitatea națională și va deschide calea unei societăți civile globale fără frontiere. Programul “Educarea spre o cultură a păcii” al ONU, este organizat și condus de activiști de extremă stânga, despre care Chandler crede că intenționează să distrugă suveranitatea națiunii și să creeze un guvern totalitar fără frontiere. [27]

Cartea “The Naked Communist” publicată în 1958, care a expus comunismul, a enumerat cele 45 de țeluri ale comuniștilor, dintre care unul a fost: “Promovarea ONU ca singura speranță pentru omenire. În cazul rescrierii cartei sale, solicitați să fie înființată ca un guvern mondial cu propriile sale forțe armate independente”. [28] Mulți realizează că înființarea unui guvern mondial nu poate fi realizată pe termen scurt – deci atât comuniștii cât și globaliștii folosesc diverse probleme pentru a înființa instituții internaționale în diferite domenii, ca apoi să promoveze unitatea acestor instituții și să continue să susțină dependența de Națiunile Unite, cu scopul final de a înființa un guvern mondial.

Sprijinirea unui guvern mondial, exagerarea deliberată a rolului Organizației Națiunilor Unite, reprezentând ONU ca pe un panaceu pentru rezolvarea tuturor problemelor din lumea de astăzi – toate acestea fac parte din încercarea de-a se juca de-a Dumnezeu și de a organiza viitorul omenirii prin manipularea puterii. De fapt, aceasta este exact aceeași idee ca o utopie comunistă, o religie pe care oamenii o creează – iar rezultatul este devastator.

d. Guvernul mondial conduce la totalitarism

Nu este nimic în neregulă cu preconizarea unei lumi sau a unui viitor mai bun, dar încercarea de a înființa un guvern mondial pentru a rezolva toate problemele omenirii înseamnă pur și simplu urmărirea unei utopii moderne și riscă să degenereze în totalitarism.

O problemă inevitabilă cu care se confruntă un guvern mondial, care urmărește să abordeze într-adevăr problemele globale, este modul în care își pune efectiv în aplicare politicile – fie ele politice, militare, economice sau altele. Pentru a-și impune politicile la scară globală, un astfel de guvern nu ar lua forma unei democrații libere, precum cea a Statelor Unite, ci ar fi un guvern totalitar, precum fosta Uniune Sovietică sau regimul comunist chinez.

Pentru a atrage țările să i se alăture, un guvern mondial ar oferi în mod invariabil beneficii ademenitoare, promisiuni de asistență socială și un plan al unei utopii globale pentru omenire. Propunerea sa este similară cu cea a comunismului și se prezintă ca un panaceu pentru problemele fiecărei țări. Pentru a atinge idealurile utopice ale unui număr atât de mare de țări și pentru a rezolva probleme globale complexe în conformitate cu planul utopic – fie protejarea mediului înconjurător, fie asigurarea securității și asistenței sociale la scară globală – un astfel de guvern mondial ar încerca în mod inevitabil să-și centralizeze puterea pentru a-și impune cu forța politicile. Această centralizare ar ridica puterea guvernului la un nivel de neegalat, iar controlul său asupra societății ar atinge de asemenea, un nivel fără precedent. În acest stadiu, un astfel de guvern mondial nu s-ar deranja să obțină un consens între țările sale membre sau să țină seama de angajamentele luate față de acestea, ci s-ar concentra exclusiv asupra implementării forțate a politicilor sale.

În lumea de astăzi, există mari diferențe între țări. Multe țări nu au nici religii drepte, nici libertate, ca să nu mai vorbim de respectarea drepturilor omului sau de standarde morale înalte. Atunci când țările se combină pentru a forma un guvern mondial, un astfel de guvern ar adopta cel mai mic standard al lor, eliminând orice cerințe referitoare la credință și convingeri spirituale, moralitate și drepturile omului. Cu alte cuvinte, țărilor li s-ar da frâu liber în aceste aspecte – folosind conceptul de așa-numită neutralitate în religie, moralitate și drepturile omului pentru a le uni. Un guvern mondial ar promova în mod inevitabil o cultură mainstream pentru a unifica lumea. Cu toate acestea, fiecare țară are propriile sale tradiții culturale și credințe religioase.

Dintre toți experții, oamenii de știință și guvernele care susțin în mod activ un guvern mondial, majoritatea sunt atei sau au opinii progresiste cu privire la credințele religioase. În mod evident, un guvern mondial ar avea ateismul ca valoare de bază – consecință inevitabilă, deoarece comunismul este forța din spatele acestuia. Pentru a-și menține guvernarea, acest guvern mondial ar aplica cu forța reeducarea ideologică, recurgând la violență pentru a realiza acest lucru. Pentru a preveni mișcările de fragmentare sau de independență ale țărilor membre, un guvern mondial va întări puternic forțele sale militare și de poliție și va înăspri controlul asupra libertății de exprimare a oamenilor.

Guvernul unei țări al cărei popor nu are o credință și o cultură comună se poate baza doar pe puterea autoritară – adică, pe conducerea totalitară – pentru a rămâne la putere și rezultatul ar fi reducerea libertății individuale. În consecință, un guvern mondial ar fi în mod inevitabil un guvern totalitar, pentru că ar trebui să se bazeze pe autoritarism pentru a-și susține dominația.

În final, un guvern mondial este literalmente un proiect totalitar comunist într-o altă formă, iar rezultatul nu ar fi diferit de regimurile comuniste de astăzi în ceea ce privește modul în care își înrobesc și abuzează popoarele. Singura diferență ar fi că, în loc să se limiteze la o singură țară, acest totalitarism se va extinde în întreaga lume – care va fi controlată de un singur guvern – făcând chiar mai ușoară coruperea și distrugerea omenirii. În procesul de menținere a dominației sale, acest guvern enorm ar folosi progresiv toate metodele malefice folosite de regimurile comuniste. Această cale către autoritarism ar fi, de asemenea, un proces de distrugere a culturilor tradiționale și a valorilor morale ale omenirii, ceea ce este exact scopul comunismului.

4. Globalizarea culturală: o modalitate de corupere a umanității

Pe măsură ce schimburile culturale și fluxurile de capital se extind în întreaga lume, diferitele forme culturale deviante pe care comunismul le-a stabilit în ultimii aproape o sută de ani – precum arta modernă, literatura și filozofia, filmele și televiziunea, stiluri de viață deviante, utilitarismul, materialismul și consumerismul – sunt transmise la nivel global. În timpul acestui proces, tradițiile culturale ale diferitelor grupuri etnice sunt dezbrăcate de formele lor externe și separate de semnificația lor inițială, rezultând în culturi mutante, deviante. În timp ce atingeau scopul de a fi profitabile, aceste culturi deviante, au corupt de asemenea rapid valorile morale ale oamenilor oriunde s-au răspândit.

La nivel global, Statele Unite sunt liderii politici, economici și militari. Această poziție de lider se aplică și pentru cultura americană, care este ușor acceptată și adoptată de alte țări și regiuni. După Revoluția Industrială, cu declinul credinței religioase în societatea modernă și creșterea materialismului provocat de progresele tehnologice, oamenii au trasat în mod natural o legătură directă între prosperitatea materială și forța civilizației. Profitând de această tendință, comunismul și-a concentrat resursele asupra îndepărtării Statelor Unite prin mijloace non-violente.

După ce s-a infiltrat și a corupt unitatea familială, politica, economia, dreptul, arta, mass-media și cultura populară în toate aspectele vieții cotidiene din Statele Unite și după distrugerea valorilor morale tradiționale, comunismul a recurs la globalizarea culturală, pentru a exporta această cultură coruptă.

Considerată ca o cultură avansată din Statele Unite, această cultură s-a răspândit în întreaga lume. Într-o clipită, mișcarea “Occupy Wall Street” din New York, a fost prezentată pe ecranele de televiziune din satele de munte din India. Prin filmele de la Hollywood, satele de graniță conservatoare din Yunnan, China, au aflat că mamele singure, aventurile extra-maritale și eliberarea sexuală sunt aspecte “normale” ale vieții. Ideologia care stă la baza curriculum-ului comun de bază, creată de marxiștii culturali, a fost reflectată aproape instantaneu în manualele de școală secundară din Taiwan. De la Ecuador în America de Sud, până în Malaezia, în Asia de Sud-Est și Fiji în Insulele Pacificului, rock-and-roll-ul a devenit extrem de popular.

Willi Münzenberg, activistul comunist german și unul dintre fondatorii Școlii de la Frankfurt, a spus: “Trebuie să organizăm intelectualii și să îi folosim pentru a transforma civilizația occidentală în ceva care să miroasă oribil. Doar atunci, după ce i-au corupt toate valorile și au făcut viața imposibilă, putem impune dictatura proletariatului. “[29]

Din perspectiva stângii, “a transforma civilizația occidentală în ceva care să miroasă oribil” este calea spre comunism. Cu toate acestea pentru comunism – care este forța motrică – coruperea culturii tradiționale pe care Divinitatea a lăsat-o pentru om și făcând omul să abandoneze Divinitatea, reprezintă calea pentru distrugerea umanității.

Dacă am putea compara cultura deviantă a Occidentului și cultura de partid a regimurilor comuniste totalitare cu gunoaiele, atunci globalizarea culturală, ar fi asemănătoare cu uraganul care împrăștie gunoaiele prin întreaga lume, îndepărtând nemilos valorile tradiționale pe care le-a lăsat Creatorul omenirii. Aici, ne-am concentrat pe explicarea influenței pe care cultura deviantă a Occidentului o are asupra lumii. În capitolul următor, vom analiza modul în care cultura comunistă s-a răspândit în întreaga lume.

a. Globalizarea culturală distruge tradițiile

Cultura fiecărei etnii din lume are caracteristicile unice și influențele profunde ale istoriei sale specifice. În ciuda diferențelor dintre culturile etnice, toți urmează aceleași valori universale ale divinității, în tradițiile lor. După Revoluția Industrială, dezvoltarea tehnologică a adus comoditate în viața noastră. Datorită influenței progresivismului, tradiția este în general privită ca fiind înapoiată. Acum, standardul este măsurarea tuturor lucrurilor prin gradul de modernitate, noutate și “progres” – sau dacă are valoare comercială.

Așa-numitele valori comune create de schimbul cultural în procesul de globalizare, nu mai aparțin nici uneia dintre tradiții: ele sunt valori moderne. Elementele și valorile care pot fi adoptate în cadrul globalizării se abat de la tradiții. Acestea includ numai elementele cele mai superficiale ale patrimoniului cultural existent, precum și aspectele care pot fi comercializate. Noțiunile despre “destinul comun al omenirii” și “viitorul nostru comun” sunt rezultatul unor astfel de valori deviate. Comunismul promovează valori care par nobile, dar în realitate vizează abandonarea valorilor tradiționale de către omenire, înlocuirea acestora cu valori moderne, omogene și deteriorate.

Standardul cel mai scăzut, care este recunoscut la nivel global în timpul globalizării culturale, se manifestă și în cultura consumatorilor și în consumerism, care conduc cultura mondială. Ghidat de interesele economice, designul produselor culturale și modul în care sunt prezentate pe piață, sunt complet centrate pe stimularea instinctelor de bază ale consumatorilor. Scopul este de a controla omenirea prin seducerea, răsfățarea și satisfacerea dorințelor superficiale ale oamenilor.

O cultură globală a consumatorilor vizează dorințele omenirii și este folosită pentru coruperea tradiției în mai multe moduri. În primul rând, pentru a atrage numărul maxim de consumatori, produsele culturale nu pot ofensa nici un grup etnic, în producție sau în prezentare. Ca rezultat, caracteristica unică și semnificația culturii etnice sunt îndepărtate din produse. Cu alte cuvinte, tradiția este îndepărtată de pe produse prin deculturalizare sau prin standardizare. Populațiile care primesc mai puțină educație și au o putere de consum redusă sunt mai sensibile la un astfel de model simplificat al consumatorilor, deoarece costul pentru a fabrica astfel de produse este mai mic. De-a lungul timpului, prin globalizare, această populație este limitată la cultura comercială care are cel mai mic cost de producție.

În al doilea rând, globalizarea industriei mass-media a condus la monopoluri. Drept urmare, elementele comuniste pot folosi cu ușurință ideile degenerate ale producătorilor, pot face publicitate aspectului cultural superficial al produselor și introduc ideologia marxistă în timp ce le promovează. Hibridizarea culturilor prin globalizare devine un alt canal pentru promovarea ideologiei.

În al treilea rând, o cultură globală promovează consumerismul la rang principal în societate. Reclamele, filmele, emisiunile de televiziune și mass-media sociale, bombardează constant consumatorii cu ideea că nu trăiesc o viață reală dacă nu consumă, nu dețin anumite produse, sau dacă nu caută să se distreze în anumite moduri. Comunismul folosește diferite mijloace și divertismentul pentru a determina oamenii să-și urmărească satisfacerea propriilor dorințe. Pe măsură ce oamenii își îndeplinesc dorințele, ei se îndepărtează de planul spiritual, iar înainte de ști, ei s-au abătut de la credințele lor divine și de la valorile lor tradiționale.

Consumerismul își răspândește rapid ideologia deteriorată pe fondul globalizării. De asemenea, utilizează mentalitatea de turmă a mulțimii. Cu expunerea frecventă la medii sociale, reclame, emisiuni de televiziune, filme și știri, oamenii sunt bombardați cu diverse ideologii antitradiționale și ne-naturale. Acest lucru creează o iluzie că astfel de ideologii deteriorate reprezintă un consens global. Oamenii devin treptat amorțiți de daunele pe care aceste ideologii le au asupra tradițiilor. Comportamentele pervertite sunt văzute ca fiind la modă, iar oamenii ar trebui să se mândrească cu ele. Abuzul de substanțe, homosexualitatea, rock-and-roll, arta abstractă și multe altele, sunt toate răspândite în acest mod.

Arta modernă este degenerată și încalcă toate definițiile tradiționale ale esteticii. Unii oameni au realizat acest lucru la început, dar odată ce lucrările de artă modernă sunt expuse constant în zone metropolitane majore și vândute la prețuri ridicate, atunci când mass-media raportează frecvent despre lucrări de artă întunecate și ciudate, oamenii încep să creadă că ei sunt cei care nu mai au contact cu moda, iar gustul lor în artă trebuie actualizat. Oamenii încep să-și nege propriul lor sentiment de frumos în favoarea formelor de artă deteriorate.

Comunismul este capabil să folosească mentalitatea de turmă deoarece mulți oameni nu au voință puternică. Odată ce omenirea se abate de la tradițiile divine, totul devine relativ și se schimbă în timp. Situația devine propice pentru exploatare.

b. Țările occidentale dezvoltate exportă cultura antitradițională

Țările occidentale dezvoltate joacă rolul decisiv în afacerile economice și militare globale. Ca urmare, cultura occidentală a fost capabilă să se răspândească rapid în țările în curs de dezvoltare. Aceasta a fost considerată drept principalul curent al civilizației moderne și direcția dezvoltării viitoare. Exploatând această tendință cultura modernă deviată din Statele Unite și din alte țări occidentale se răspândește în lume. Aceasta a provocat daune enorme tradițiilor altor grupuri etnice. Muzica rock-and-roll, drogurile și eliberarea sexuală au fost deghizate drept cultură occidentală și s-au răspândit rapid în întreaga lume din țările dezvoltate. Așa cum am subliniat în această carte, spectrul comunist se află în spatele dezvoltării acestor culturi deteriorate, care nu au nimic de-a face cu valorile tradiționale care derivă din credința în divinitate.

Tot felul de culturi deteriorate aflate sub masca culturii occidentale se răspândesc în prezent în fiecare colț al lumii. În special, Hollywood-ul a devenit un promotor important al diverselor ideologii care provin din marxismul cultural. Caracteristica specială a industriei filmului, îi permite acestuia să-i determine pe oameni să-i accepte subconștient valorile.

Datorită puterii lor economice, țările occidentale atrag un număr mare de studenți străini. În această carte am discutat modul în care marxismul cultural a preluat învățământul occidental și la rândul său, îi expune pe studenții străini la diferite ideologii de stânga. Când se întorc în țările lor, ei răspândesc aceste ideologii. În țările lor, aceste ideologii deteriorate sunt văzute ca fiind atractive, deoarece țările occidentale sunt mai avansate din punct de vedere tehnologic și dezvoltate economic. Astfel, pe măsură ce aceste ideologii se răspândesc și distrug cultura tradițională locală ele se confruntă cu prea puțină rezistență.

De exemplu, prima țară din Asia care recunoaște căsătoria între persoane de același sex, este o societate cu tradiții profunde. În spatele schimbării s-a aflat globalizarea. După ce au studiat în Occident, un număr mare de studenți au acceptat ideea căsătoriei între persoane de același sex și au impus schimbarea. În cea mai mare parte, politicienii progresiști ​​care încurajează legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex și-au dezvoltat opiniile progresiste în timpul studiilor lor în străinătate.

c. Corporațiile multinaționale răspândesc cultura deviantă

În condițiile globalizării, respectul reciproc și toleranța diferitelor culturi naționale au devenit mainstream. Comunismul a folosit acest lucru pentru a extinde în mod arbitrar conceptul de toleranță și pentru a transforma neutralitatea valorii într-un “consens global”, susținând astfel idei deviante. În special, homosexualitatea și eliberarea sexuală s-au dezvoltat rapid prin globalizare, afectând grav și corodând valorile morale ale societății tradiționale.

În 2016, un mare comerciant cu amănuntul la nivel global, a anunțat că vestiarele și toaletele din lanțul său de magazine vor fi “prietenoase cu oamenii transgender”, ceea ce înseamnă, că orice bărbat ar putea intra în toaletele femeilor sau în vestiare, pentru că ar putea susține că el era de fapt o femeie. Asociația Americană a Familiilor a cerut consumatorilor să boicoteze compania din cauza răului pe care această politică îl poate aduce femeilor și copiilor. [30] Într-adevăr, în 2018, un bărbat a intrat în toaleta de femei a magazinului și s-a dezgolit în fața unei fete tinere. [31]

Pe fondul rezistenței consumatorilor care respectă valorile tradiționale, jurnaliștii au făcut o listă cu sutele de companii multinaționale mari, care au obținut scoruri complete pe Indexul Egalității Corporative (o măsură a atitudinilor față de problemele LGBTQ) și au constatat că afacerile cu aceleași politici ca și lanțul de magazine citat mai sus, aprovizionează toate aspectele vieții oamenilor obișnuiți, făcând din boicot un lucru nerealist. Afacerile de acest gen cuprind aproape toate companiile aeriene majore, fabricile majore auto de marcă, lanțurile fast-food, cafenelele, magazinele importante, băncile, companiile mari de producție a filmelor, companiile de telefonie mobilă și de computere și așa mai departe. [32] Aceste valori au devenit omniprezente și integrate prin globalizare, prin cultura corporațiilor multinaționale.

d. ONU diseminează valori distorsionate

În 1990, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că homosexualitatea nu este o boală psihică, stimulând în mare măsură mișcarea homosexuală la nivel mondial. În condițiile globalizării, SIDA s-a răspândit la nivel planetar, la cel mai important grup de persoane sensibile la SIDA – homosexualii – continuând să fie ținta preocupării sociale și a discuțiilor publice. Comunismul a promovat astfel extinderea mișcării homosexuale. Lucrătorii medicali încurajează pacienții cu SIDA homosexuali, să nu se rușineze și să solicite tratament medical. Recunoașterea morală a comportamentului homosexual a fost promovată simultan ca un corolar. În Africa, Asia și America Latină, finanțarea comunității internaționale pentru SIDA, a avut drept efect promovarea mișcării homosexuale. [33]

Africa de Sud a fost prima țară care a introdus o nouă convenție la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, care necesită recunoașterea orientării sexuale și a identității de gen, ca indicator al drepturilor omului. Convenția a fost în cele din urmă adoptată. Aceasta este prima rezoluție a ONU, care vizează în mod direct orientarea sexuală și identitatea de gen. [34] În realitate, acest lucru normalizează ceea ce a fost considerat drept deviant, atribuindu-i aceeași importanță ca și drepturile naturale.

Articolul 13 din Convenția ONU privind drepturile copilului prevede: ”Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept trebuie să includă libertatea de a căuta, primi și transmite informații și idei de orice natură, indiferent de frontiere, fie oral, scris, printuri, sub formă de artă sau prin orice alt mijloc la alegerea copilului“.[35]

Unii savanți au întrebat: Dacă părinții nu le vor permite copiilor să poarte tricouri cu simboluri satanice, va constitui o încălcare a drepturilor copiilor? Copiii au dreptul să aleagă în orice fel doresc să vorbească cu părinții lor? [36] Copiilor le poate lipsi judecata. Dacă ei comit vreo violență sau încalcă normele etice, pot părinții să-și disciplineze copiii?

Aceste îngrijorări nu sunt nejustificate. În 2018, Ontario, Canada, a adoptat o lege potrivit căreia părinții nu ar trebui să respingă dorințele copiilor de exprimare a genului (adică copiii pot să-și aleagă sexul singuri). Părinții care nu acceptă identitatea de gen aleasă de copilul lor pot fi considerați că își abuzează copii, iar copiii pot fi luați de stat. [37]

Comunismul folosește astfel globalizarea pentru a devia și distruge cultura tradițională și valorile morale într-un mod atotcuprinzător. Aceasta include utilizarea țărilor dezvoltate, a corporațiilor globale și a instituțiilor internaționale. Oamenii sunt scufundați în comoditatea superficială a vieții globale, dar nu sunt conștienți de faptul că ideile și conștiințele lor se schimbă rapid. În doar câteva decenii, aceste idei complet noi, au înghițit multe părți ale lumii ca un tsunami violent. Oriunde se îndreaptă aceste idei, cultura se schimbă, civilizațiile se pierd. Chiar și cele mai vechi și cele mai închise țări nu pot scăpa.

Cultura tradițională este rădăcina existenței umane, o garanție importantă pentru ființele umane de a menține standardele morale. Este cheia capacității ființelor umane de a fi salvate de către Creator. În procesul de globalizare, acestea au fost deviate sau chiar distruse de aranjamentele spectrului comunist, iar civilizația umană se confruntă cu o criză fără precedent.

Concluzie

Diferitele naționalități și țări au existat de-a lungul mileniilor. Deși există în diferite regiuni, ele au forme și sisteme politice diferite, folosesc limbi diferite și au calități culturale și psihologice diferite – dar toate împărtășesc valori universale comune. Aceste valori universale sunt nucleul culturii tradiționale pentru toate grupurile etnice.

În scurta perioadă de mai puțin de o sută de ani de la apariția comunismului pe scena mondială, omenirea se află deja în pericol grav, deoarece culturile tradiționale au fost subminate și distruse pe scară largă.

După Revoluția din Octombrie, comuniștii au preluat puterea în Rusia și mai apoi în China – marile puteri ale Estului – ucigând elitele culturale tradiționale și distrugând cultura tradițională. După cel de-al Doilea Război Mondial, țările comuniste s-au infiltrat și au controlat Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale, au abuzat de procedurile democratice pentru a permite majorității să cucerească minoritatea și au folosit bani pentru a câștiga țările mici, încercând să folosească marele guvern al ONU pentru a trage întreaga lume spre corupție.

Mai ales după sfârșitul Războiului Rece, comunismul a început să folosească în întreaga lume schimburile și cooperările politice, economice și culturale internaționale pentru a extinde și controla globalizarea, a impulsiona valori deviante la nivel mondial și a distruge sistematic valorile și tradițiile universale. În prezent, spectrul comunismului conduce întreaga lume.

Grupurile politice și economice transnaționale de astăzi și-au însușit resurse enorme și influența lor a pătruns în toate aspectele societății umane. De la chestiuni majore, precum mediul, economia, comerțul, afacerile militare, diplomația, știința și tehnologia, educația, energia, războiul și imigrația, la chestiuni mici, precum divertismentul, moda și stilul de viață, toate sunt din ce în ce mai manipulate de globaliști. Odată ce se formează un guvern global, ar fi ușor ca toată omenirea să devină mutantă sau chiar să fie distrusă cu o singură comandă.

Folosind globalizarea împreună cu alte mijloace, spectrul comunist a ruinat societatea umană în doar câteva sute de ani, iar atât Estul cât și Occidentul sunt expuse riscului de a fi distruse.

Numai prin revenirea la tradiție, ființele umane reintroduc valorile universale și culturile tradiționale în națiunile suverane și în schimburile internaționale. Acest lucru este necesar pentru revenirea la valorile universale și la cultura tradițională și va permite omenirii, sub protecția și harul lui Dumnezeu, să expulzeze spectrul comunist și să se îndrepte spre un viitor luminos.

*****

Referințe

[1] Karl Marx, “Manifestul Partidului Comunist” (Arhivă de Internet Marx / Engels), https://www.marxists.org/archive/marx/works/1848/communist-manifesto/ch04.htm

[2] Karl Marx și Friedrich Engels, “Ideologia germană”, Vol. I, 1845, https://www.marxists.org/archive/marx/works/1845/german-ideology/index.htm

[3] VI Lenin, “A Treia Internaționala comunistă, Lucrările colecțiilor lui Lenin, ediția a 4-a, ediția engleză, volumul 29 (Moscova: Progress Publishers, 1972), 240-241, https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1919/mar/x04.htm

[4] G. Edward Griffin, “Maestrul fricos: O a doua privire la Națiunile Unite” (Appleton, Wis.: Insulele occidentale, 1964), Capitolul 7.

[5] William Z. Foster. Către America Sovietică (Editori internaționali, 1932), Capitolul 5.

[6] James Bovard, “Banca Mondială versus săracii lumii“, Analiza politicii Institutului Cato Nr. 92, 28 septembrie 1987, https://object.cato.org/sites/cato.org/files/pubs/pdf/pa092.pdf

[7] Banca Mondială, “Sărăcia: Privire generală“, https://www.worldbank.org/en/topic/poverty/overview

[8] Dani Rodrik, “Paradoxul globalizării: De ce piețele, statele și democrația globală nu pot coexista” (Oxford: Oxford University Press, 2011), 19.

[9] Sarah A. Webster, “În interiorul planului îndrăzneț al Americii de a revigora producția: este vorba doar despre tehnologie“, 14 mai 2015, https://web.archive.org/web/20170216082549/https://advancedmanufacturing.org/inside-americas-bold-plan-revive-manufacturing/

[10] Biroul american de statistică a muncii, “Un profil al lucrătorului sărac, 2016“, iulie 2018, https://www.bls.gov/opub/reports/working-poor/2016/home.htm

[11] Alex Kingsbury, “Documentele declasificate dezvăluie spioni KGB în SUA: Alger Hiss, Elizabeth Bentley și Bernard Redmont sunt subiecții supravegherii“, SUA News, 17 iulie 2009, https://www.usnews.com/news/articles/2009/07/17/declassified-documents-reveal-kgb-spies-in-the-us

[12] William F. Jasper, “Tirania Globală … Pas cu pas: Națiunile Unite și Noua Ordine Mondială emergentă” (Appleton, Wis.: Publishers of Western Islands, 1992), 69.

[13] Ibid., 69-70.

[14] “Șeful FBI găsește ‘pericolul major’ al spionilor roșii“, “Los Angeles Times, 4 mai 1963, așa cum este citat în G. Edward Griffin, “Maestrul fricos: O a doua privire la Națiunile Unite”, capitolul 7.

[15] Jasper, “Tirania Globală”, 75.

[16] Colum Lynch, “China înrolează ONU pentru a-i promova proiectul Silk and Road“, Politica externă, 10 mai 2018, https://foreignpolicy.com/2018/05/10/china-enlists-u-n-to-promote-its-belt-and-road-project/

[17] Vezi Robert W. Lee, Conspirația Națiunilor Unite (Appleton, Wis.: Insulele occidentale, 1981); William F. Jasper, Expunerea Națiunilor Unite: Conspirația Internațională de a conduce lumea (Appleton, Wis.: Societatea John Birch, 2001); Dore Gold, Turnul Babel: Cum a alimentat Organizația Națiunilor Unite Haosul Global (New York, Forumul Crown, 2004); Joseph A. Klein, Decepția Globală: Asaltul ONU asupra Libertății Americii (Los Angeles: World Ahead, 2005); Eric Shawn, Expunerea ONU: Cum Organizația Națiunilor Unite Sabotează Securitatea Americii și Falimentează Lumea (New York: Books Penguin, 2006); Daniel Greenfield, 10 motive pentru a aboli ONU (Centrul de libertate David Horowitz, 2011).

[18] Dore Gold, “Turnul Babel: Cum au alimentat Națiunile Unite haosul global”, (New York, Forumul Crown, 2004), 3.

[19] Gold, “Turnul Babel”, 1-24.

[20] Robert Chandler, “Lumea umbrei: Rusia renăscută, Noua Stângă Globală și Islamul radical”(Washington, DC: Regnery Publishing, 2008), 403-4.

[21] Griffin, “Maestrul fricos”, Capitolul 11.

[22] Jasper, “Tirania Globală”, 90.

[23] Manifestul umanist II, Asociația Umanistă americană, https://americanhumanist.org/what-is-humanism/manifesto2/

[24] Hilary F. French, “După Summitul Pământului: Viitorul guvernării mediului”, Worldwatch Paper 107, Worldwatch Institute, martie 1992, 6, http://infohouse.p2ric.org/ref/30/29285.pdf

[25] Jasper, “Tirania Globală … Pas cu pas”, 71.

[26] Chandler, “Lumea umbrei”, 401.

[27] Chandler, “Lumea umbrei”, 401-3.

[28] W. Cleon Skousen, “The Naked Communist” (Salt Lake City: Izzard Ink Publishing, 1958, 2014), capitolul 12.

[29] Bernard Connolly, “Inima roșie a Europei: Războiul murdar pentru banii Europei” (Londra: Faber & Faber, 1997), ediția Kindle, locația 113-118.

[30] “Semnează Angajamentul pentru Boicotul lui Target!” American Family Association, https://www.afa.net/target

[31] Hayley Peterson, “Cumpărătorii revoltați amenință să boicoteze Target după ce un bărbat se dezvelește în fața unei tinere într-o baie de magazin“, Business Insider, 6 aprilie 2018, https://www.businessinsider.com/target-faces-boycott-threat-after-man-exposes-himself-in-womens-bathroom-2018-4

[32] Samantha Allen, “Toate lucrurile pe care nu mai poți să le cumperi, dacă boicotezi afacerile transfrontaliere“, The Daily Beast, 26 aprilie 2016, https://www.thedailybeast.com/all-the-things-you-can-no-longer-buy-if-youre-really-boycotting-trans-friendly-businesses

[33] Graeme Reid, “O luptă pentru drepturile LGBT la nivel global“, Human Rights Watch, 2 noiembrie 2011, https://www.hrw.org/news/2011/11/02/globalized-lgbt-rights-fight

[34] Ibid.

[35] Organizația Națiunilor Unite, Oficiul Înaltului Comisar, Convenția privind drepturile copilului, https://www.ohchr.org/en/professionalinterest/pages/crc.aspx (ultima vizită la 25 ianuarie 2019).

[36] Jasper, Tirania Globală … Pas cu pas, 148.

[37] Grace Carr, “Ontario face ca dezaprobarea alegerii sexuale a copilului să fie un potențial abuz al copilului, The Daily Caller, 5 iunie 2017, https://dailycaller.com/2017/06/05/ontario-makes-disapproval-of-kids-gender-choice-child-abuse/