Capitolul 14: Cultura populară, o indulgență decadentă

Spectrul comunismului nu a dispărut odată cu dezintegrarea Partidului Comunist din Europa de Est

În fața dvs. se afla traducerea în limba română a unei lucrări apărute în limba chineză, intitulată “Cum conduce spectrul comunismului lumea”, scrisă de echipa editorială a celor “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”.

*****

Cuprins

Introducere

1. Cultura Partidului Comunist

2. Comunismul subminează cultura de masă a Occidentului

3. Cultura pop și haosul social
a. Hip hop și rock-and-roll
b. Abuzul de droguri
c. Pornografia și prostituția
d. Jocuri video
e. Cultura violenței
f. Modă decadentă

4. Recuperarea fundamentelor morale ale culturii umane

Referințe

*****

Introducere

Divinitatea a creat omenirea și, de-a lungul istoriei, a stabilit o cultură tradițională pentru ca umanitatea să trăiască pe baza ei. Deși națiunile lumii au culturi diferite, baza lor este surprinzător de similară. Toate grupurile etnice din Orient și Occident acordă importanță virtuților precum: onestitate, bunătate, generozitate, justiție, moderație, smerenie, curaj, altruism, și altor virtuți pe care fiecare națiune le-a omagiat și le-a transmis urmașilor săi prin operele sale clasice. Aceste virtuți au în comun omagierea Divinității și loialitatea față de legea divină, căci Divinitatea a transmis cultura și codul de conduită pe care umanitatea trebuie să le aibă și să le personifice. Aceasta este originea valorilor universale.

Părinții fondatori ai Statelor Unite au acordat o mare importanță moralității și etichetei. În adolescența sa, George Washington a copiat personal lista celor “110 reguli de politețe și de comportament decent în companie și conversație”, care se baza pe reguli făcute de iezuiții francezi în 1595. [1]  Deși unele lucruri specifice se pot schimba în timp, în aceste reguli există multe principii care sunt universale: să vorbim cu reverență despre Dumnezeu și aspectele conexe; să menținem moralitatea, respectul pentru ceilalți, să fim modești, să tratăm oamenii în mod corespunzător, să acordăm atenție moralității publice, să nu rănim sentimentele și interesele altora, să ne comportăm decent în toate ocaziile, să ne îmbrăcăm cu grijă și să exemplificăm bunul gust, să ne abținem de la folosirea unui limbaj răzbunător, de vorbitul altora de rău pe la spate, să învățăm de la cei înțelepți și buni, să ascultăm de propria conștiință și așa mai departe.

În mod similar, cele treisprezece virtuți ale lui Benjamin Franklin au fost cumpătarea, tăcerea, ordinea, dedicația, abstinența, sârguința, sinceritatea, justiția, moderația, curățenia, liniștea, castitatea și smerenia. [2]

Înainte de anii ’50, standardele morale ale majorității oamenilor nu s-au abătut, în general, de la un standard comun respectabil. Atât oamenii din Orient cât și din Occident au păstrat multe dintre tradițiile și obiceiurile pe care oamenii ar trebui să le aibă. În China, în ciuda faptului că Partidul Comunist Chinez (PCC) a început să distrugă patrimoniul cultural și moralitatea Chinei, publicul a păstrat multe dintre virtuțile tradiționale care predominau înainte ca Partidul să uzurpe puterea.

Dar pe măsură ce comunismul și-a extins puterea și influența, mai ales după anii ’60, oamenii din Orient precum și cei din Occident au înaintat din ce în ce mai mult pe calea corupției morale.

Revoluția Culturală a PCC a început în 1966 odată cu campania de un deceniu de eradicare a celor Patru Vechi (ideile vechi, cultura veche, datinile vechi şi obiceiurile vechi). Campania a fost repede asociată cu acerba mișcare de contracultură din Statele Unite și cu alte mișcări anti-tradiționale din alte părți ale lumii. Toate acestea au fost evenimente globale, care s-au desfășurat în conformitate cu scopul spectrului comunist de a distruge tradiția și de a provoca prăbușirea morală a umanității.

Aceste mișcări politice și culturale au lăsat urme adânci în lumea de astăzi. De atunci, bazele culturale tradiționale ale societății chineze au fost complet distruse, iar moralitatea a intrat într-un declin rapid. În societatea occidentală, abuzul de droguri, eliberarea sexuală și promiscuitatea, cultura rock ‘n’ roll și cultura hippie, precum și vidul spiritual s-au impus, afectând grav fundamentele tradiției occidentale.

După ce tinerii radicali ai contraculturii au ajuns să controleze pârghiile societății, ei și-au continuat mișcarea prin alte mijloace. Arta și literatura avangardistă, ideologiile moderne și conceptele deviante au fost unificate. Cu ajutorul tehnologiei, inclusiv a internetului, a telefoanelor mobile și a diverselor mijloace de informare în masă, întreaga rasă umană s-a abătut rapid de la cultura și modurile de viață tradiționale și s-a îndreptat spre abisul aberanței și al degradării.

Dacă privim lumea astăzi, este șocant să contemplăm declinul moralității umane și coruperea aproape a fiecărui aspect al culturii populare și al vieții sociale. După ce Partidul Comunist Chinez (PCC) a distrus cultura tradițională chineză, profundă, prin campanii politice neîncetate, a creat un sistem malefic al culturii partidului. Generațiile tinere au crescut în această cultură a partidului și nu știu nimic despre cultura tradițională inspirată de divinitate. Cu excepția unor segmente ale societății occidentale care au menținut tradiția și au refuzat să fie ispitite și subordonate, ar fi corect să spunem despre comunism că aproape a reușit să-și atingă scopul de a distruge cultura umană din întreaga lume.

1. Cultura Partidului Comunist

După “reforma și deschiderea” Partidului Comunist din anii ’80, chinezii au șocat cetățenii altor țări prin comportamentul lor, atunci când ei călătoreau în străinătate. La acel moment, mulți occidentali își păstraseră impresia despre chinezii tradiționali ca fiind blânzi, curtenitori, modești, amabili, harnici și simpli.

Cu toate acestea, după decenii de spălare a creierului și de transformare de către Partidul Comunist, chinezii s-au schimbat complet. Ei au devenit nepoliticoși și au început să vorbească tare. Nu stau la rând, nu sunt respectuoși și nu mai sunt liniștiți în public. Fumează în fața semnelor pentru nefumători. Se îmbrăcă într-un mod neglijent, scuipă pe trotuar și aruncă resturi pe unde trec. Ei au profitat cu ușurință de curtoazia și amabilitatea celorlalți.

În ultimii ani, comportamentul unor turiști chinezi a șocat lumea. Se cațără pe relicvele culturale și produc daune siturilor istorice, își lăsă copiii să urineze în public, nu trag apa după folosirea toaletei, se înghesuie să apuce ceva gratis, înșfacă și irosesc alimentele în cantine, ajung la dezacorduri din cauza unor mici neînțelegeri și creează probleme în aeroporturi, provocând întârzierea avioanelor.

Ce s-a întâmplat cu poporul chinez?

Răspunsul este de fapt simplu. PCC a distrus cultura tradițională chineză și a înlocuit-o cu cultura Partidului Comunist, o componentă importantă în corupția omenirii.

Termenul „cultură de partid” se referă la modul de gândire, vorbire și comportament care rezultă din caracteristicile Partidului Comunist, care pot fi rezumate ca: înșelăciune, răutate și luptă. Ideologia călăuzitoare a culturii partidului este ateismul și materialismul, ea include conceptele comuniste pe care Partidul le insuflă celor aflați sub dominația sa, și include toate elementele culturale deviate, filosofia luptei, precum și cele mai grave aspecte ale vremurilor antice prezentate într-un ambalaj nou. PCC a folosit în mod eficient cultura partidului pentru a transforma gândirea poporului chinez.

Revoluția proletară condusă de PCC a catalogat pe cei care susțineau moralitatea, civilizația și manierele tradiționale drept “clasele exploatatoare”. PCC a descris obiceiurile proletariatului (clasa muncitoare) ca fiind revoluționare și bune, a cerut intelectualilor chinezi să se tăvălească prin noroi și să facă bătături la mâini și a descris păduchii de pe corp drept “gâze revoluționare”. Începând de la conducătorul partidului și până la cadrele comune de partid, toată lumea se mândrea cu faptul că înjura, pentru că asta arăta conștiința lor de clasă, angajamentul lor față de revoluție și presupusă apropiere de mase.

Astfel, Partidul obligă oamenii să abandoneze tot ceea ce este elegant și civilizat și să accepte în schimb stilul de viață dur al huliganilor proletari. O țară cu o istorie atât de lungă, renumită pentru bunele sale maniere, este astfel redusă la o stare de turbulență, toată lumea luptând pentru faimă și avere. Partidul a transformat China într-o sală de expoziție a culturii comuniste vulgare. Sub controlul și prin infiltrarea culturii partidului, toate domeniile vieții culturale – inclusiv literatura, artele și educația – au degenerat.

Partidul dorește să lupte cu Cerul, cu Pământul și cu omenirea. Inoculează un set de standarde perverse ale binelui și răului și distorsionează modul de gândire al oamenilor. Această îndoctrinare este susținută de violența de stat. Supușii partidului sunt apoi influențați în mod imperceptibil de ceea ce văd și aud în mod constant, din ziua în care se nasc, deoarece partidul monopolizează toate resursele sociale. O mașină de propagandă care funcționează continuu constrânge oamenii să citească lucrările liderilor comuniști, în timp ce elitele sunt cooptate pentru a produce manuale, literatură, film, știri etc, care există pentru a insufla continuu cultura partidului.

A fost nevoie doar de câteva decenii de comunism pentru a face poporul chinez să gândească precum partidul, să folosească limbajul partidului, să nu mai creadă în divinitate, să acționeze fără să țină cont de consecințe și să îndrăznească să facă orice. Aproape fiecare interacțiune interpersonală poate implica înșelăciune și nu există limite pentru conduită. Limbajul zombie al partidului și minciunile lui gata pregătite sunt copleșitoare.

Cultura partidului a îndepărtat chinezii de astăzi de valorile universale. Mintea, gândurile și comportamentul lor au suferit o schimbare și deviere profundă. Relațiile lor familiale, sociale, educaționale și de muncă sunt anormale, iar gândirea și comportamentul lor sunt adesea incompatibile cu cele ale oamenilor din societățile necomuniste, care găsesc comportamentul lor greu de înțeles.

În timpul Revoluției Culturale, Gărzile Roșii au fost cufundate în cultura partidului și de atunci au transmis aceste obiceiuri vicioase generațiilor tinere. Copiii și adolescenții care au crescut în cultura partidului au o viclenie și o maturitate care nu corespunde vârstei lor. Ei știu tot ce este rău de la o vârstă fragedă.

Tânăra generație nu crede în Divin și este imorală și arogantă. Când sunt provocați sau furioși, pot ataca cu o răutate irațională. Restricțiile sexuale și moralitatea s-au prăbușit. După ce și-au pierdut rădăcinile tradiționale chinezii de astăzi au adoptat cele mai rele lucruri ale mișcării de contracultură occidentală.

Manifestări ale culturii partidului comunist

Astăzi, PCC vorbește despre restaurarea culturii tradiționale, dar ceea ce restaurează nu este cultura tradițională adevărată. Este pur și simplu o cultură de partid cu un aspect tradițional, dar căreia îi lipsește cel mai important aspect al tradiției Chinei: credința în Divinitate.

Sub îndrumarea acestei culturi a partidului, oamenii chiar folosesc chiar așa-numitele divinități pentru a face bani. Templul Bunicii din județul Yi din provincia Hebei, este foarte popular și se spune că oamenii pot găsi acolo toate „divinitățile“, cărora vor să li se închine. Dacă cineva dorește să fie un oficial guvernamental, există o așa-zisă divinitate a oficialilor căreia să i se închine. În mod similar, există o “divinitate a bogăției” compusă din bancnote, o ”divinitate a studiului” și chiar o “divinitate a mașinilor” care ține un volan. Administratorul Templului Bunicii s-a lăudat: “Dacă o divinitate lipsește, doar creați una nouă”. [3]

Este imposibil să reînvii cultura tradițională fără a curăța simultan corupția morală creată de PCC. Deși multe lucrări literare și artistice contemporane recapitulează istorisiri antice, conținutul lor este mânjit de ideile contemporane. Actorii poartă haine tradiționale, dar se angajează în drame contemporane; în acest fel, cultura tradițională devine o fațadă, iar adevăratul ei înțeles rămâne în continuare obscur. De exemplu, dramele palatului din China imperială au devenit populare în ultimii ani, însă acestea gravitează în jurul invidiei și intrigilor – o manifestare a luptei și a urii inerente comunismului, mai degrabă decât o reflectare a realităților istorice.

Adaptările arbitrare ale romanului “Călătorie spre Vest” chiar îl fac pe Sun Wukong (Regele Maimuțelor, personajul principal – n.t.) să îmbrățișeze și să se lase sedus de demonii pe care el i-a învins în romanul clasic. Ceea ce este și mai înspăimântător este faptul că mulți – în special tinerii care nu cunosc nimic despre cultura chineză tradițională – privesc toate aceste lucruri ca pe ceva tradițional. Aceasta este consecința faptului că partidul a distrus adevărata cultură divină a Chinei, și a îndoctrinat publicul cu propria sa cultură de partid timp de zeci de ani. Astfel, poporul chinez a ajuns să creadă că etosul luptei este tradițional și că arta, literatura și drama, impregnate de cultura de partid, dar îmbrăcate în haine tradiționale, sunt lucrurile reale.

Cultura partidului distruge credința în Divinitate și o înlocuiește cu ateismul. Cea mai directă consecință a acestui fapt este pierderea încrederii sociale: frauda, ​​produsele contrafăcute, alimentele toxice, și corupția, printre altele, au devenit un fenomen comun. Așa-numita “cultură Shanzhai” este un exemplu tipic al acestei crize de integritate. “Cultura Shanzhai” se referă la contrafacerea produselor sau mărcilor recunoscute și, în special, a celor străine. Echivalează atât cu furtul cât și cu înșelăciunea. Termenul a devenit atât de bine cunoscut încât Dicționarul Oxford englez-chinez l-a inclus ca neologism. [4]

Comportamentul Shanzhai în China nu se referă numai la falsificarea produselor, ci și a lanțurilor de magazine. De mai multe ori au fost înregistrate în China magazine false Apple. Magazinele sunt decorate cu atenție cu toate caracteristicile magazinelor autentice Apple: fațadă de sticlă, mese cu afișaj din lemn de culoare deschisă, scară în spirală, afișe cu produse Apple și pereți ce au afișate accesorii și logo-uri albe Apple. Personalul poartă tricouri tipice, albastru închis, cu sigla Apple și chiar par să creadă că lucrează într-un adevărat magazin Apple. [5]

Într-o atmosferă socială caracterizată de aceste înșelăciuni, unii chinezi nu se dau înapoi de la nimic atunci când vine vorba de interesele lor și nu se tem nici de pedeapsa Cerului, nici a omului. Minciuna și falsificarea au devenit parte a culturii mainstream. Cei care refuză să facă parte din cultura produselor contrafăcute sunt considerați ciudați.

Cultura partidului a distrus de asemenea limba chineză așa cum se poate observa în utilizarea constantă a cuvintelor și expresiilor hiperbolice. Restaurantele primesc nume precum “Paradis mai presus de Paradis”, “Împăratul deasupra tuturor împăraților”, “Regele Regilor” și așa mai departe. Stilurile literare și propaganda au devenit, de asemenea, pompoase. Propaganda oficială folosește în mod regulat fraze precum “prima în lume”, “cea mai redutabilă din istorie”, “Statele Unite se tem”, “Japonia este îngrozită”, “Europa regretă” și altele asemenea.

Știrile sunt pline de titluri precum: “Puterea științifică și tehnologică a Chinei o depășește pe cea a Statelor Unite și este numărul unu în lume, ”China a câștigat din nou primul loc în lume, învingând în mod personal companiile Blue chip (societăți listate pe o Bursa de Valori, de obicei recunoscute la nivel internațional – n.t.) ale Statelor Unite și dirijând complet Apple”. ”Se va întâmpla ceva important. O armă magică din China îi face din nou pe americani să se teamă, lumea este uimită, Japonia este complet speriată”. “China este numărul 1 al lumii într-un alt domeniu! Finalizarea unei mari schimbări istorice în doar treizeci de ani, uimește Statele Unite, Japonia și Coreea de Sud” și “Huawei a anunțat că a creat primul cip 5G din lume, care a șocat lumea!”.

Filmul de propagandă, “Incredibil, țara mea!” și seria specială de programe de televiziune numită “Grandioasă, Țara mea!” sunt, de asemenea, pline de exagerări în ceea ce privește tonul și sensurile. Acestea fac să pară că întreaga lume se predă Chinei, transmițând o atitudine care amintește de propaganda folosită în timpul Marelui Salt Înainte, când Partidul a susținut despre China că va depăși Marea Britanie și va ajunge din urmă Statele Unite.

Noul val de exagerare este manifestarea concretă a “etosului fals, exagerat și gol” (așa cum este cunoscut în China) a culturii partidului în epoca digitală. Cea mai fundamentală problemă rămâne însă integritatea. Reforma și deschiderea din anii ’80 și ’90 au adus schimbări în China sub forma celor mai grave aspecte ale culturii occidentale contemporane, precum eliberarea sexuală, abuzul de droguri, homosexualitatea, jocurile video etc. Programele de divertisment de la televiziune au devenit vulgare. Întreaga societate a devenit un palat al plăcerii pentru indulgența dorințelor materiale și carnale.

Comunismul a transformat China, o țară care a fost odată civilizată, magnifică și frumoasă, într-un loc necivilizat.

2. Comunismul subminează cultura de masă a Occidentului

Țările occidentale ale lumii libere au fost cunoscute pentru societățile civilizate, unde bărbații sunt binecrescuți și femeile sunt virtuoase și grațioase, și unde oamenii se tratează reciproc cu onestitate și prietenie. Comunismul a implementat aranjamente în țările occidentale pentru a submina și sabota această civilizație. Deși nu poate folosi violența și totalitarismul pentru a afecta direct civilizația occidentală așa cum a făcut-o în China, acesta a provocat gânduri negative și comportamente rebele ale oamenilor pentru a submina tradiția, a distruge morala publică și a ruina moralitatea individuală.

Pe măsură ce publicul s-a bucurat de triumful aliaților din cel de-al Doilea Război Mondial, comuniștii lucrau deja din greu în domeniile ideologiei și culturii. În timp ce reflectau asupra războiului și asupra noilor valuri de ideologie care urmau să vină, ei au contribuit la o îndepărtare sistematică de tradițiile care au legat omul de divinitate.

În Statele Unite, scriitorii americani de după război ai generației Beat, care au apărut în anii ’50, au fost progenitorii unei mișcări de artă și literatură al cărei scop era redefinirea culturii. Deși au disprețuit, pe bună dreptate, o parte din ipocrizia corupției morale a societății la momentul respectiv, răspunsul lor a fost să respingă și să distrugă cu cinism toată moralitatea tradițională. Ei au promovat libertatea neîngrădită; s-au scufundat în pseudo-misticism, droguri și criminalitate; și au trăit o viață fără disciplină și plină de capricii. Încercarea lor de a critica radical societatea burgheză și capitalistă a coincis cu propulsia ideologică a comunismului din Occident, făcându-i un instrument natural pentru mișcarea de stânga.

Mulți membri ai Generației Beat erau într-adevăr profund influențați de ideologia comunistă și socialistă. De exemplu, înainte ca co-fondatorul mișcării Jack Kerouac să devină celebru el a scris nuvela “Nașterea unui socialist” despre revolta sa împotriva societății capitaliste. [6] Un alt reprezentant al mișcării, Allen Ginsberg, a spus că nu regretă credințele comuniste pe care le deținea odinioară. El a susținut, de asemenea, pedofilia (vezi Capitolul 11). Lucrările grupului au respins convențiile tradiționale, au fost dezorganizate în mod deliberat și au folosit un limbaj vulgar. Ei au reprezentat mișcarea de contracultură ce avea să înghită Occidentul în anii ’60 – prima abatere majoră de la regulile și principiile tradiției.

Anii ’60 au fost martorii elaborării și extinderii a ceea ce a fost propus de Beats, cu subculturi precum hippie, punk, goth și altele. Aceste tendințe de contracultură au rezonat cu un public entuziast în zonele urbane ale Occidentului, ademenind generațiile tinere, una după alta, la violență, abuz de droguri, eliberare sexuală, ținută neconformistă, alienare culturală, și, în cele din urmă, oferindu-le o înclinație spre întuneric și moarte.

În vara anului 1967, cunoscută sub numele de Vara Iubirii, mii de hippies s-au adunat în Parcul Haight-Ashbury și Parcul Golden Gate din San Francisco, timp de câteva zile, exprimând-și opoziția față de societate prin comportamente ciudate, consum de droguri, nuditate, cântece, poezie și muzică rock ‘n’ roll. Această mișcarea a atins apogeul în perioada asasinării lui Martin Luther King Jr. și a lui Robert Kennedy și a escaladării războiului din Vietnam.

În vara anului 1969, peste 40o.000 de persoane s-au adunat în același mod la festivalul din Woodstock, desfășurat la o fermă din nord-vestul orașului New York. Sute de mii s-au complăcut în desfrânare în timp ce scandau sloganuri despre „iubire”, „libertate” și „pace”. Woodstock a fost un eveniment cultural semnificativ pentru anii ’60, iar în următoarele decenii, Parcul Central din New York, Parcul Golden Gate din San Francisco și Woodstock au devenit simboluri ale contraculturii americane.

În timp ce contracultura se lansa în Statele Unite, în Franța au izbucnit frământări la care au participat milioane de oameni – un fenomen cunoscut acum sub numele de mișcarea “Mai ’68”. Evenimentele au început cu studenții tineri furioși, care s-au revoltat împotriva moralității și a culturii tradiționale. La acea vreme școlile impuneau o separare strictă între căminele studențești de sex masculin și feminin iar studenților le era interzis să meargă liber în căminele de sex opus. Eliminarea acestei prevederi precum și solicitarea dreptului la activitate sexuală în căminele studențești au fost principalele obiective ale protestelor inițiale. Rebeliunea studenților a câștigat apoi sprijinul partidelor socialiste și comuniste din Franța.

Se spune, că la sfârșitul anilor ’60, au existat două centre pentru revoluție: unul era la Beijing, unde Revoluția Culturală era în plină desfășurare; celălalt era la Paris, unde evenimentele din mai ’68 au zguduit lumea. Mulți au numit mișcarea din Paris „Revoluția culturală a Occidentului“. La acea vreme, studenții chinezi mărșăluiau cu sloganuri și bannere în sprijinul studenților rebeli din Franța, în timp ce în îndepărtatul Paris, „Gărzile Roșii ale Occidentului“ purtau șepci militare verzi și uniforme cu banderole roșii în sprijinul maoiștilor din China. În marșurile lor, studenții purtau portrete uriașe ale lui Mao Zedong, iar cei „trei M“ Marx, Mao și Marcuse au devenit pilonul lor ideologic. [7]

Japonia a început, de asemenea, propria sa mișcare de contracultură în anii ’60. Liga Studențească Autonomă din toată Japonia, asociată cu Partidul Comunist Japonez, a avut o influență enormă în rândul studenților de la acea vreme. La rândul lor, studenții erau controlați și organizați de Partidul Comunist Japonez, care i-a mobilizat ca reacție la activitățile Gărzilor Roșii din China. Liga a organizat numeroase demonstrații de contracultură în Japonia, împreună cu alte organizații studențești de stânga, precum Armata Roșie a Japoniei și Consiliile Comune de Luptă ale campusurilor universitare și chiar au mers până acolo încât au susținut și comis acte de violență împotriva societății japoneze. [8]

De asemenea un haos similar a erupt în unele țări din America Latină. De exemplu, sub influența Partidului Comunist Cubanez, mișcarea studențească din Mexic s-a mobilizat pentru proteste, precum  adunarea din Plaza de las Tres Culturas, iar alte grupuri de studenți de stânga au trimis telegrame studenților din Paris, susținând mișcarea “Mai ’68”.

Văzute ca un întreg global, mișcările contraculturii care au erupt simultan în mai multe țări au format un asalt comunist masiv asupra societății tradiționale. Tradițiile morale străvechi și valorile pe care Divinitatea le-a lăsat omenirii au fost dezvoltate de-a lungul a mii de ani, dar au suferit daune enorme sub impactul acestei mișcări comuniste globale.

Cultura rock ‘n’ roll occidentală, abuzul de droguri, eliberarea sexuală, avortul, îmbrăcămintea neconformistă și arta avangardistă se abat de la normele tradiționale și de la credința dreaptă. La fel ca în China comunistă, unde cultura antică a țării a fost distrusă activ de regimul totalitar al PCC, mișcările de contracultură ale lumii libere au reușit în mare măsură să distrugă patrimoniul civilizației occidentale și să dezrădăcineze credința în divin.

3. Cultura pop și haosul social

Odată ce cultura tradițională a fost atacată din interior și din exterior, elementele negative ale ideologiei antitradiționale au început să prindă rădăcini în societate. Având în vedere influența sa globală, America este liderul de facto în stabilirea tonului culturii populare la nivel mondial, iar corupția culturii populare americane a afectat astfel întreaga lume. După cum am menționat mai devreme, unele țări tradițional conservatoare, care au culturi tradiționale profunde, precum China și Japonia, au căzut și ele în mreaja tendințelor deviate provenind din Statele Unite, găsindu-le irezistibile, și au început să le imite. Același lucru este valabil pentru practic fiecare țară și regiune expusă globalizării; cultura populară neîngrădită, amorală, antisocială și indulgentă s-a răspândit în întreaga lume.

a. Hip hop și rock-and-roll

Scopul muzicii tradiționale a fost acela de a civiliza omul, de a cultiva virtutea și de a ajuta oamenii să fie sănătoși atât mental, cât și fizic. Efectul muzicii era acela de armonie socială și armonie între om și natură. Era promovată o muzică frumoasă care celebra gloria Divinității, în timp ce muzica atonală, haotică și licențioasă era anatema. Dar astăzi, cultura populară este plină de producții muzicale care sunt șocant de corupte, hip-hop-ul și rock-roll-ul fiind exemple izbitoare.

Hip-hop a apărut în New York în anii ’70. În ultimele decenii, rap-ul și breakdance-ul au fost exportate din New York și au devenit nebunie globală. Hip-hop-ul a devenit parte a culturii populare din Asia, Europa și a multor regiuni africane. În ciuda corupției morale evidente a acestei muzici, care este axată pe promiscuitate, crimă, violență și droguri, ea a obținut recunoaștere la nivel mondial și a fost sărbătorită chiar în teatre de renume mondial.

Rock-and-roll-ul a apărut înainte de hip hop, în anii ’40. În anii ’60, rock-and-roll-ul devenise muzica tematică a contraculturii. Vocile isterice ale genului, bateriile violente și riffurile distorsionate de chitară electrică pot transporta ascultătorii către o stare de spirit nebună și irațională. Odată ce rațiunea este înăbușită, natura demonică – care este ținută în frâu datorită cerințelor civilizației – se dezlănțuie.  Nihilismul și alte moduri de gândire întunecate au devenit tema predominantă a multor subgenuri rock. Rock-ul psihedelic a încurajat consumul de droguri, în timp ce unele forme psihedelice și alte forme mai întunecate ale rock-ului au îndemnat la revoltă, sinucidere, violență sau au încurajat promiscuitatea, adulterul, homosexualitatea și respingerea căsătoriei. Versurile sugerează obscenitate sau lascivitate fiind încântate să laude maleficul și condamnând Divinul. De exemplu, unele așa-numite superstaruri rock au justificat hărțuirea sexuală a fetelor minore prin versurile lor, ceea ce a desensibilizat publicul și a condus la o cultură a abuzului sexual și a promiscuității.

Unele versuri erau pline de violență: “Hei! Mi-a spus că mă numesc Perturbare/ Voi urla și voi striga / Voi ucide Regele, le voi umili toate slugile“. O melodie a fost intitulată „Simpatie pentru diavol”. Un album al unui grup de rock psychedelic se numește Cerința majestății sale satanice. Versuri celebre rock spun: “Hei Satan / am plătit ceea ce am datorat […] / Sunt pe drumul spre iad”.

Unele piese rock au laudat socialismul și comunismul. De exemplu, celebra piesă “Imagine” (al lui John Lennon – n.t) îi îndeamnă pe ascultători să-și imagineze o societate comunistă fără religie, țară și proprietate privată.

Chiar și grupurilor religioase le este greu să reziste impactului negativ al rock-and-roll-ului. Muzica bisericii creștine a fost menită să îl laude pe Dumnezeu, totuși, muzica modernă a bisericilor creștine a adoptat elemente de rock pentru a atrage tinerii, ceea ce a dat naștere așa-numitei muzici creștine contemporane. [9]

Muzica rock este însoțită de adulter, violență, decadență, abuz de droguri, corupție și opoziție față de credința în Divin. Toate comportamentele corupte, interzise de moralitatea și credințele tradiționale, au însoțit ascensiunea genului.

b. Abuzul de droguri

Abuzul de droguri a devenit o problemă globală în ultimele decenii. În primele etape, rădăcina abuzului de droguri pe scară largă în Occident a fost contracultura. În campania lor împotriva moralei burgheze, hippie au căutat să descompună și să submineze toate tradițiile pentru a-și înălța propriile convingeri, standarde morale și stil de viață. Halucinațiile datorate folosirii LSD-ului și psilocibinei erau considerate ca fiind explorările lor spirituale, în timp ce foloseau amfetaminele sau cocaina ca stimulente, și heroina și barbituricele ca sedative, toate destinate să îi scoată din lumea înconjurătoare și să îi conducă într-o altă stare.

Mulți tineri, membri ai mișcării de contracultură, au fost pasionați de filosofie și de practicile de cultivare ale Orientului, iar substanțe psihedelice au devenit o scurtătură pentru cei care caută o revelație spirituală, deoarece nu erau nevoiți să îndure provocările cultivării minții sau durerea fizică în meditație. În schimb, pur și simplu, consumau LSD, care le oferea o experiență pseudospirituală, deși nu avea legătură cu nimic real. Astfel de droguri, pun pur și simplu corpurile lor în mâinile unor entități demonice și nu au nici o legătură cu practicile adevărate de cultivare tradiționale. Aceste experiențe au condus mulți oameni, care aveau adevărate aspirații spirituale, în rătăcire.

Mulți interpreți de pop și vedete rock au murit la vârsta de 20 – 30 ani, adesea datorită unei supradoze. În Statele Unite contemporane, cel mai lung și cel mai regretabil război este, probabil, războiul împotriva drogurilor. De-a lungul deceniilor, țara s-a dedicat arestării și monitorizării a mii de traficanți de droguri. Oficialii guvernamentali au avertizat în repetate rânduri despre droguri și, totuși, consumul ilegal al drogurilor încă prevalează. Din 2000 până în 2018, cel puțin 300.000 de americani au murit din cauza supradozei de opiacee. Pe 26 octombrie 2017, președintele Donald Trump a declarat criza de opiacee o urgență pentru sănătatea publică și a expus căile de combatere a problemei. [10]

Potrivit unui raport din 2017 al Institutului Național pentru Abuzul de Droguri al Adolescenților, consumul de marijuana în rândul elevilor a scăpat de sub control: 45% dintre elevii de clasa a XII-a au spus că au folosit marijuana cel puțin o dată; 37,1 % au spus că au folosit-o în ultimul an, iar 71% nu credeau că un consum frecvent de marijuana este foarte dăunător. [11]

Consumul de ecstasy și fumarea de marijuana au devenit normale în rândul tinerilor, în timp ce continuă să apară droguri tot mai noi și mai puternice, inclusiv fentanilul. Fentanilul este un opioid sintetic care este de 50 de ori mai puternic decât heroina și de 100 de ori mai puternic decât morfina. Este atât de mortal încât a fost numit o armă chimică; două miligrame pot fi fatale. [12] Cu toate acestea, astfel de droguri distructive inundă străzile Statelor Unite într-un ritm terifiant și ucid mai mulți oameni decât alte opiacee, pur și simplu pentru că este atât de ușor să fie supradozate.

Potrivit Institutului Național pentru Abuzul de Droguri, în 2018, din cele 65.000 de persoane decedate din cauza supradozajului, aproximativ 31.000 au decedat din cauza fentanilului și analogilor săi. [13] Contrabanda cu fentanil din China a fost denunțată pe scară largă. În 2018, autoritățile portuare din Philadelphia efectuau o inspecție de rutină atunci când au descoperit și au confiscat aproape 50 de kilograme de fentanil într-un transport de oxid de fier din China. Valoarea stradală a drogurilor descoperite a fost de 1,7 milioane de dolari. [14]

În China, dependența de droguri devine, de asemenea, un cancer al societății. Producerea și abuzul de droguri, în special a drogurilor sintetice sunt în creștere. Vânzarea de droguri pe Internet este, de asemenea, scăpată de sub control. Potrivit raportului pe anul 2015 al Comisiei Naționale de Control al Stupefiantelor din China (CNCSC), numărul utilizatorilor de droguri ilegale depășește 14 milioane. Cifra reală este, probabil, mai mare, deoarece consumatorii de droguri includ din ce în ce mai mulți funcționari, liber profesioniști, artiști și funcționari publici. [15]

Raportul CNCSC privind situația narcoticelor în 2017 arată că departamentele care se ocupă cu narcoticele în China au rezolvat 140.000 de cazuri de droguri, au destructurat 5.534 grupuri de trafic de droguri, au arestat 169.000 suspecți de trafic, au confiscat 89,2 tone de droguri și au efectuat 870.000 de acțiuni care au descoperit 340.000 de consumatori noi de droguri. [16]

Consumul de droguri provoacă adesea dependență puternică, ceea ce îi face pe oameni să-și piardă viața din cauza supradozelor, să-și distrugă familiile, să-și ruineze cariera și să-și saboteze reputația și prieteniile. Consumul și traficul de droguri dăunează indivizilor, familiilor și întregii națiuni, devenind astfel parte din multele fenomene întunecate care afectează societatea modernă.

c. Pornografia și prostituția

Dintre toate formele de revoluție promovate de comuniști, revoluția sexuală este probabil cea mai elaborată. Dacă confiscarea puterii politice a marcat o revoluție împotriva componentelor tangibile ale societății, atunci eliberarea sexuală a însemnat revoluția comunistă instigată în însăși natura umană.

Pansexualismul lui Freud, o teorie care privește toate dorințele și interesele ca provenind din instinctul sexual, a oferit baza teoretică pentru eliberarea sexuală, în timp ce apariția contraceptivelor orale a început să separe sexul de reproducere. Revoluția sexuală a lovit moralitatea tradițională și a produs și a promovat feminismul radical, avortul, sexul premarital și mișcarea homosexuală. Eliberarea sexuală a determinat ideea distorsionată că sexul pentru distracție și comerțul cu sex sunt drepturi fundamentale ale omului. A distrus etica sexuală tradițională și restricțiile sale și a permis sexului să devină o formă de divertisment. A transformat oamenii în simple instrumente sexuale și a deschis ușa pornografiei pentru a se infiltra în societate și a sabota-o.

În anii ’50, revista Playboy a jucat un rol deosebit de important în promovarea indulgenței sexuale deoarece a transformat pornografia într-o afacere. În timp ce slogan-ul “Fă dragoste, nu război” (Make love, not war) era peste tot în epoca anti-război, primul film pentru adulți cu sex explicit, “Blue Movie”, a devenit primul film de acest gen care a fost lansat pe scară largă în cinematografele din Statele Unite. În Occident a apărut epoca “porno chic“, însoțită de muzica rock și respingerea tuturor tradițiilor, care a durat cincisprezece ani (1969-1984).

În anii ’70, filmele porno erau disponibile numai în cinematografele sordide pentru adulți. La începutul anilor ’80, casetele VHS au dus pornografia în milioane de case, în timp ce popularizarea internetului la sfârșitul anilor ’90 și apoi epoca telefoanelor inteligente a pus pornografia la îndemâna tuturor. În întreaga lume, industria pornografiei produce aproximativ 97 de miliarde de dolari anual începând cu 2015, numai în Statele Unite producând 10 – 12 miliarde de dolari. [17]

Introducerea internetului și a smartphone-urilor au adus mari schimbări industriei pornografiei. Întreg conținutul pornografic la care un adult tipic din anii 80 ar fi putut fi expus de-a lungul anilor poate fi acum accesată de un copil în doar câteva minute. În medie, copiii sunt acum expuși la pornografie până la vârsta de opt ani. Un băiat britanic în vârstă de 12 ani a devenit atât de dependent de pornografia online încât și-a violat sora. Un procuror implicat în acest caz a declarat: “În instanță vor exista tot mai multe cazuri de acest gen din cauza accesului pe care îl au tinerii la pornografie explicită”. [18]

Există multe consecințe ale expunerii copiilor la pornografie, precum activitatea sexuală precoce și o incidență crescută a infracțiunilor sexuale. Pornografia întărește impresia că sexul este un fel de divertisment sau un serviciu care poate fi achiziționat la cerere, mai degrabă decât o parte a vieții conjugale private, și convingerea că comportamentul sexual văzut în pornografie este ceva obișnuit. De asemenea, pornografia promovează normalizarea depravării și perversiunii sexuale.

În Japonia industria pornografiei a fost deja normalizată ca o parte a societății, cu rafturile magazinelor pline de reviste și benzi desenate pentru adulți și există emisiuni de noapte de televiziune cu actori porno. Actrițele porno sunt prezentate ca idoli pentru adolescenți și apar în mod deschis în mass-media. Industria pornografică din Japonia a avut o influență profund negativă în toată Asia.

Chiar și în țările predominant musulmane, precum Egiptul și Tunisia, industria pornografiei – interzisă de Islam – este în plină desfășurare, operând în subteran.

În multe țări europene, prostituția este legală, iar mulți europeni o consideră o formă normală de muncă. În 1969, Danemarca a devenit prima țară care a legalizat ilustrarea prostituției. Norvegia, care a avut anterior unele dintre cele mai stricte restricții privind prostituția în Europa, a legalizat pornografia explicită în 2006. [19] Achiziționarea de sex în Danemarca este uneori chiar subvenționată de guvern. De exemplu, datorită protecției “drepturilor egale”, persoanele cu handicap eligibile pot vizita un bordel în timp ce contribuabilul achită factura. [20] Această tip de gândire a fost susținut pentru prima dată de socialistul utopic Charles Fourier în secolul al XIX-lea.

China, cu o societate caracterizată de mult timp de etica sa conservatoare a familiei și de restrângerea morală, în care chiar și discuțiile despre sex erau considerate tabu, a fost prinsă și ea de valul global al degenerescenței sexuale în ultimele decenii. Dintre toate politicile PCC, cea mai “reușită” a fost cea a eliberării sexuale, fiind mult mai de succes decât deschiderea sistemului economic sau politic. Într-un interval de numai treizeci de ani, a existat o trecere totală de la “disciplina revoluționară” la “eliberarea sexuală”. Prostituția este răspândită pe scară largă, o estimare de la sfârșitul anilor 2000 susținând că țara are între douăzeci de milioane și treizeci de milioane de lucrători în industria sexului. [21] Cu cât mai multe amante are un antreprenor bogat sau un oficial corupt, cu atât statutul lui social este considerat mai înalt. China este considerată ca fiind fabrica lumii, dar exportă un număr mare de prostituate și  în alte țări și regiuni, inclusiv în Japonia, Malaezia, Orientul Mijlociu, Statele Unite, Europa și Africa. Estimările pentru anul 2018 sugerează că există între 13.000 și 18.500 de prostituate chinezoaice în Africa subsahariană. [22]

Țările din Asia de Sud-Est și America de Sud nu sunt diferite. Multe orașe au devenit destinații importante pentru turismul sexual, o practică care, deși este ilegală, a devenit atât de răspândită încât contribuie la creșterea economică. 

Cea mai directă consecință a unei societăți inundate de pornografie și prostituție este distrugerea familiei și a căsătoriei. Pornografia, în special, a ajuns să fie numită “ucigașul tăcut al familiei”. [23] Vizionarea pornografiei cauzează lipsa interesului în relațiile familiale sănătoase, alimentând în același timp dorința și pofta, ceea ce la rândul lor creează dorințe sexuale care, de obicei, pot fi satisfăcute numai prin relații extraconjugale sau prin alte mijloace, inclusiv acte violente sau criminale.

În timpul unei audieri a Senatului din 2005, Jill Manning a prezentat date care – în conformitate cu un sondaj al avocaților pe probleme de divorț și de matrimoniale – arată că în 56% dintre divorțuri, unul dintre parteneri avea „un interes obsesiv pentru website-urile de pornografie. [24] La reuniunea anuală a Asociației Americane de Sociologie din 2016, un studiu prezentat a arătat că numărul divorțurilor în care unul dintre parteneri a început să urmărească pornografie, a fost de două ori mai mare față de acele cazuri în care nici unul dintre parteneri nu a fost expus la ea. Cercetările au arătat că, dacă soțul a început să vizioneze pornografie, rata divorțului a crescut de la 5% la 10%, în timp ce dacă soția a început să urmărească pornografie, rata divorțului a crescut de la 6% la 18%. Cu cât persoana este mai tânără, cu atât divorțul este mai probabil. [25]

Înainte de anii ’50, practic toate culturile tradiționale ale lumii considerau sexul înainte de căsătorie ca fiind ceva indecent și contravenind poruncilor pe care Divinitatea le-a transmis omenirii. Atât presiunea socială, cât și opinia publică au avut un rol în suprimarea acestor activități. Dacă un bărbat și o femeie aveau un copil înainte de a se căsători, se aștepta ca aceștia să-și asume responsabilitatea, să se căsătorească și să crească copilul împreună ca o familie. La vremea aceea, majoritatea oamenilor credeau că dacă un bărbat a lăsat o femeie însărcinată, singurul lucru decent era să se căsătorească cu ea. [26] Dacă cineva ar fi făcut o greșeală, era de așteptat să-și asume responsabilitatea pentru ea.

Cu toate acestea, odată cu decăderea morală și cu creșterea eliberării sexuale începând cu anii ’60, numărul sarcinilor în afara căsătoriei au crescut drastic. Toate acestea s-au întâmplat în același timp în care industria pornografiei a început să aibă un impact mai mare asupra conștiinței publice. În 1964, în majoritatea țărilor din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, rata nașterilor în afara căsătoriei era de obicei mai mică de 10%; în 2014, era aproape o treime. În Statele Unite, nașterile în afara căsătoriei reprezentau în medie 40% în 2014, ajungând la 71% în rândul afro-americanilor. Dintre cele 140 de milioane de nou-născuți din întreaga lume, în anul 2016, aproximativ 15% – sau 21 de milioane – s-au născut în afara căsătoriei. [27]

Familiile monoparentale, sarcinile în afara căsătoriei și divorțul sunt adesea strâns legate de sărăcie. Drept urmare, astfel de familii cresc povara sistemului de asistență socială.

d. Jocuri video

În prezent, mulți copii petrec nenumărate ore jucând jocuri video. Dezvoltatorii de jocuri video fac jocurile din ce în ce mai realiste, dinamice și interactive. De asemenea, ele sunt din ce în ce mai violente și mai erotice. Copiii și chiar adulții dezvoltă ușor dependență față de jocurile video, ceea ce a devenit o problemă majoră pentru părinți, școli și chiar pentru guvern.

Jocurile video sunt acum o formă de cultură populară care însoțește oamenii din copilărie până la maturitate, dar ce fel de cultură este aceasta? Este o cultură a distrugerii, care nu diferă de droguri. Cei care sunt dependenți de jocurile video nu pot vedea într-o manieră calmă și obiectivă dezavantajele pe care le implică. Ei pur și simplu se gândesc la jocuri ca fiind distractive și interesante și nu vor renunța atâta timp cât există un alt nivel de avansat, un alt omor de făcut, sau un punctaj mai mare de obținut.

În plus, aproape toate jocurile video de astăzi, de la reprezentarea grafică și complot și până la atmosfera estetică, promovează violența și asasinarea, conținutul erotic sau sângele rece. Pe scurt, mesajele pe care le transmit apelează la natura demonică a omului. Toate acestea sunt inadecvate și dăunătoare pentru adolescenți și tineri. Oferirea unui sentiment de entuziasm provenit din ucidere, distrugere, violență și luptă, poate duce la desensibilizarea tinerilor, la apariția gândurilor și comportamentelor nesănătoase și chiar poate contribui la comiterea de crime.

Jocurile online creează chiar mai multă dependență. În trecut, jocurile erau folosite pentru petrecerea timpului atunci când oamenii erau singuri și se simțeau plictisiți. În zilele noastre, jocurile online au devenit un sport competitiv și o activitate socială în sine, în special pentru copii. Deoarece în joc interacționează un număr mare de jucători, ei pot deveni rapid captivați de lumea virtuală a jocului.

Cantități uriașe de efort și de capital sunt investite în astfel de jocuri, iar copiii care nu le joacă pot fi considerați ciudați în cercul lor de prieteni. Apoi, aproape împotriva voinței lor, părinții sunt forțați să permită copiilor lor să se alăture comunității de jocuri online, pentru ca apoi să-și privească copiii cum dezvoltă o dependență. Jocurile video ocupă timpul care ar trebui folosit pentru a studia, a face activități în aer liber și pentru a menține interacțiunile personale normale. În schimb, copiii devin captivi ai jocurilor video.

Cercetătorul Erik Hurst a spus că i-a permis fiului său în vârstă de 12 ani să joace jocuri video doar câteva ore la sfârșit de săptămână după terminarea temelor. Dar dacă copilul ar fi fost lăsat în voia lui, el ar fi jucat aproape tot timpul jocuri video, fără nici o pauză în care să se spele și să mănânce, numai ca să continue să joace. [28]

Cercetările științifice au arătat că jocurile video ajung să ocupe și să domine tot timpul liber al tinerilor. Datele sugerează că tinerii adulți, în special cei care au venituri mai mici și au niveluri mai scăzute de educație, își găsesc din ce în ce mai mult fericirea în jocurile video, reducând timpul petrecut în slujbele lor și în lumea reală. [28] Acesta este un fenomen comun în Statele Unite și în alte țări dezvoltate.

Hurst a observat o tendință în societatea de astăzi în care jocurile video îi determină pe tinerii adulți să depindă de părinți pentru a-i sprijini financiar, deoarece refuză să intre pe piața forței de muncă. Este puțin probabil ca jocurile video să îi ajute să-și câștige existența sau să-și poată îmbunătăți abilitățile sau să găsească locuri de muncă mai bune. Când acești tineri devin părinți, copiii lor nu se vor putea baza pe ei pentru îndrumare. Astfel, jocurile video au ajuns la punctul de a submina viața umană normală.

Jocurile video sunt droguri spirituale. Spre deosebire de fabricarea de droguri precum heroina, care este ilegală în majoritatea țărilor, dezvoltarea de jocuri video este o industrie imensă. Care sunt consecințele acestui lucru? Pe măsură ce companiile produc aceste droguri care distrug generația următoare, țările care încurajează jocurile video își sabotează propriul viitor.

Apariția internetului și a telefoanelor mobile a deschis o piață și mai mare pentru industria jocurilor video. În raportul său privind piața jocurilor globale din aprilie 2018, compania de cercetare Newzoo, a estimat că jucătorii din întreaga lume vor cheltui 137,9 de miliarde de dolari pe jocuri video în 2018, reprezentând o creștere de 13,3% față de anul precedent. S-a prognozat că mai mult de jumătate din veniturile din jocurile video vor proveni din segmentul de telefonie mobilă. Veniturile din jocurile digitale vor reprezenta 91% din piața globală.

Raportul anticipează, de asemenea, că piața jocurilor video va menține o creștere de două cifre în următorii câțiva ani. În timp ce creșterea PIB-ului în multe țări se confruntă cu cifre mici, industria jocurilor video continuă să se extindă. Se preconizează că jocurile video mobile vor atinge 100 miliarde de dolari până în anul 2021. Conform raportului, primele trei țări de pe piața jocurilor video vor fi China, Statele Unite și Japonia, China reprezentând peste 25% din piața mondială. [30]

Jocurile tradiționale, inclusiv sporturile și alte activități în aer liber, sunt limitate de mediul natural, de climă, de echipament și de forța fizică, iar jucătorii nu dezvoltă de obicei o dependență de ele. Jocurile video nu au astfel de restricții. Jucătorii sunt invitați și tentați să se afunde în lumea virtuală a jocului non-stop, fără somn sau pauze. Iar acest lucru, pe lângă faptul că astfel de jocuri rareori oferă ceva instructiv care să le recomande, înseamnă că cei care le joacă ajung din ce în ce mai mult sub influența factorilor negativi.

e. Cultura violenței

În America, din 1960 până în 2016, populația totală a crescut de 1,8 ori, în timp ce numărul total al infracțiunilor a crescut de 2,7 ori, iar numărul infracțiunilor violente a crescut de 4,5 ori. [31]

Potrivit autorului și criminologului Grant Duwe, în cei cincizeci de ani de dinaintea producerii incidentului din 1966 în turnul Universității din Texas, au existat doar 25 de atacuri armate în masă în care au fost ucise patru sau mai multe persoane. De atunci, atacurile armate în masă au devenit din ce în ce mai fatale. [32] De la atacul în masă din Killeen, Texas, în 1991, în care au fost ucise 23 de persoane, și până la atacul în masă din Las Vegas, în 2017, în care au fost masacrate 58 de persoane, incidentele au devenit tot mai șocante.

Incidentele teroriste la nivel mondial au crescut de la 651 pe an în 1970 la 13.626 în 2016, ceea ce reprezintă creștere de douăzeci de ori. De la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, numărul atacurilor teroriste anuale a crescut de aproximativ cinci ori începând cu 2018. [33]

Multe acte violente din lumea reală sunt manifestări ale afundării oamenilor într-o cultură a violenței prin intermediul mass-media. Nu numai că muzica intensă heavy metal este plină de violență, dar cea mai mare parte a divertismentului, incluzând filmele, televiziunea, și jocurile video înfățișează violență, sau sunt centrate pe violență. Multe producții de film și televiziune prezintă într-o lumină pozitivă mafia, bandele și pirații, făcând ca aceste stereotipuri negative să pară atractive și respectabile, astfel încât oamenii nu numai că nu mai simt repulsie față de ele, ci încep să vadă crima și criminalii ca fiind glorioși.

Apariția jocurilor video a furnizat oamenilor încă un canal pentru glorificarea violenței, unul care este interactiv și care permite jucătorilor să folosească violența în lumea jocurilor. Spre deosebire de îndoctrinarea unidirecțională cu violență prin film și televiziune, prin jocurile video, jucătorii folosesc violența ei înșiși. Aceste jocuri, dintre care multe conțin scene cu personaje decapitate și cu corpuri dezmembrate, cu sânge șiroind peste tot – depășesc limitele normale ale filmului și televiziunii.

Într-un studiu din 2013, cercetătorii au analizat filme produse între 1985 și 2012 și au constatat că, în această perioadă, cantitatea de violență armată în filmele PG-13 (adecvate persoanelor de peste 13 ani – n.t) s-a triplat. [34] Un studiu ulterior al filmelor produse din 2013 până în 2015 a arătat că această tendință a continuat. [35] În 2008, Centrul de Cercetare Pew a constatat că 97% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani au jucat jocuri video și că două treimi dintre aceștia au jucat jocuri care conțin conținut violent. [36]

Confruntându-se cu problema creșterii violenței în societate, experții, cercetătorii și publicul larg continuă să propună teorii și soluții, începând cu restricții mai stricte prin lege și aplicarea mai severă a legii, și până la furnizarea de consiliere psihologică publicului. Dar astfel de soluții sunt doar asemănătoare cu tăierea ramurilor unui copac otrăvitor fără a-l smulge din rădăcină.

f. Modă decadentă

La suprafața societății de astăzi, diferite forme de îmbrăcăminte ciudată, comportament bizar și alte elemente obișnuite ale culturii populare par a fi parte a „libertății de exprimare“ sau a “tendinței de modă” actuale dar, de fapt, sunt mai mult decât atât. Urmărirea acestor fenomene la originea lor dezvăluie conexiunile lor cu lupta comunistă împotriva tradiției și credinței. Deși aceste tendințe pot întâmpina rezistențe inițiale din partea societății, odată cu trecerea timpului, oamenii se obișnuiesc cu ele și nu le mai găsesc ciudate, permițând acestor factori negativi să devină o parte acceptată a vieții și culturii  cotidiene.

De exemplu, societatea actuală este obișnuită ca femeile să aibă părul scurt. Acest stil a apărut în epoca flapper din Occident în anii ’20. Influențate de primul val al mișcării drepturilor femeilor și al mișcării de eliberare sexuală (vezi capitolul 7), femeile din epoca flapper purtau rochii scurte, își tăiau părul scurt, ascultau jazz, foloseau mult machiaj, consumau alcool, fumau țigări și erau nonșalante cu privire la sex. Purtarea părului scurt a fost o modalitate pentru ele de a-și exprima disprețul față de rolurile tradiționale de gen și de a căuta “emanciparea” feminină.

După ce acest stil de coafură a devenit popular, o cunoscută cântăreață de operă a scris: “Părul tăiat scurt este o stare de spirit, nu doar o nouă modalitate de aranjare a capului meu. […] Consider că scăparea de părul lung înseamnă descotorosirea de una dintre multele cătușe ale femeilor, în drumul spre libertate”. [37]

În timpul Marii Depresiuni din anii ’30, acest stil a fost treptat uitat. Cu toate acestea, în anii ’60, când revolta împotriva normelor tradiționale a revenit la modă, coafurile cu părul scurt au revenit. În mod similar, părul lung în rândul bărbaților din vremurile contemporane a provenit de la beatnici și hippie. [38] Deși părul lung pentru bărbați datează din vremuri străvechi, în Occident bărbații purtau părul scurt după Primul Război Mondial. În anii ’60, mișcarea de contracultură a promovat părul lung pentru bărbați ca formă de revoltă.

La început, cea mai mare parte a societății opunea o mare rezistență față de tinerii care se îmbrăcau într-un mod antitradițional. De-a lungul timpului, oamenii s-au obișnuit cu tendințele antitradiționale, iar în ochii progresiștilor, acest lucru se datorează creșterii toleranței sociale. Cu toate acestea, în tradițiile din Orient și din Occident, diferențele dintre bărbați și femei nu se reflectau doar fizic și în rolurile lor diferite în societate și în familie, ci trebuiau să se reflecte și în îmbrăcăminte, coafură, vorbire și maniere.

Odată cu dezintegrarea distincțiilor de clasă în societate, comunismul își propune, de asemenea, să elimine distincțiile sexuale dintre bărbați și femei. În mod similar, mișcările feministe și LGBT folosesc sloganul „egalității“ pentru a estompa diferențele de gen în societate și rolul lor în familie. Tendința de modă androgină inversează și estompează diferențele de îmbrăcăminte. Acești factori servesc la deschiderea mai largă a căii de acceptare socială a practicilor și a stilului de viață care au fost în mod tradițional considerate deviante sexual, și contribuie din ce în ce mai mult la subminarea moralității tradiționale.

De mii de ani, standardele morale din Orient și Occident au clarificat diferența dintre bărbați și femei și ideea că bărbații și femeile, precum yin și yang, au fiecare rolul lor corespunzător. Comunismul a inversat yin și yang-ul în speranța de a răsturna morala tradițională și de a învrăjbi oamenii în numele eliberării.

Având în vedere acest scop, se poate observa că, deși la suprafață diferitele abateri în îmbrăcăminte și modă pot părea superficiale, ca fiind simple evoluții și schimbări ale gustului popular, ele sunt menite să submineze societatea umană. O mare parte a modei epocii moderne pune accentul pe indecența care-și are originea în mișcarea de contracultură din anii ’60. [39]

Un alt semn al decadenței culturale este fenomenul groupie, popular în rândul tinerilor, și un alt derivat al contraculturii. In anii ’60, pe măsură ce muzica rock a devenit populară în Occident, unele tinere obsedate de vedetele rock le urmau spectacolele și au oferit servicii personale și sexuale membrilor trupei. Aceste tinere au devenit victimele unui capriciu. [40] În prezent, tinerii admiră vedetele care promovează identități sexuale confuze, inclusiv vedete masculine care se comportă efeminat și invers.

Există, de asemenea, subcultura punk care se presupune că este la modă. Similar mișcării hippie, punk se revoltă împotriva tradiției și promovează nihilismul. Cei mai mulți hippie erau rebeli tineri din familii tradiționale de clasă mijlocie, în timp ce punk-ul este mai degrabă rebeliunea claselor de jos împotriva tradițiilor sociale. [41] Pentru a-și exprima atitudinile lor profund antitradiționale, punkiştii prezintă adesea stiluri de păr bizare și poartă haine zdrențuite, pline de ținte și catarame. Ei își vopsesc părul, se tatuează, își străpung corpul peste tot și uneori își expun părțile corpului pe care o persoana obișnuită ar fi înclinată să le păstreze ascunse. Stilul punk oferă inspirație pentru multe dintre tendințele actuale de modă.

Punkiştii susțin hedonismul, motiv pentru care un slogan popular de punk spune: “Trăiește în viteză, mori tânăr și lasă un cadavru frumos”. Acesta reflectă pe deplin tragedia pierderii credinței în Divin și de a fi înșelați de abisul hedonismului și al materialismului. Deși un astfel de nihilism auto-distructiv ar trebui să provoace alarmă în rândul indivizilor și al societății, majoritatea sunt cufundați prea adânc în cultura pop contemporană pentru a-i vedea adevărata față.

Cultura contemporană deviantă și perversă umple viața de zi cu zi prin: afișarea imaginilor fantasmagorice sau demonice pe îmbrăcămintea populară sau în muzică; alegerea imaginilor urâte pentru tatuaje; jucării și ornamente grotești pentru copii; lucrări literare, film și televiziune pline de demoni, fantome și groază supranaturală – mass-media folosită pe scară largă de către public – și conținut distructiv și nihilist găsit pe internet.

4. Recuperarea fundamentelor morale ale culturii umane

Orice persoană are dreptul să caute fericirea, însă, odată cu acest drept vine și responsabilitatea de a rămâne în parametrii morali. Căutarea excesivă a plăcerii aduce inevitabil suferință, nenorocire și tristețe.

Cultura tradițională a omenirii nu interzice satisfacerea rezonabilă a dorințelor. Cu toate acestea, cultura tradițională îi învață pe oameni să-și controleze dorințele și să aleagă un stil de viață sănătos. Prețuiește armonia cu natura, munca tradițională, relațiile de familie armonioase și o societate civilă sănătoasă și participarea la autoguvernarea și gestionarea statului, precum și formele tradiționale ale artelor, literaturii, sportului și divertismentului. Toate acestea aduc fericire și satisfacție și, în același timp, aduc beneficii corpului și minții individului, precum și societății în general.

Cu toate acestea, scopul final al comunismului este de a distruge omenirea. Unul din pașii acestui proces este corupția moralității și îndepărtarea Divinității din cultura umană. Prin urmare, scopul lui este ca cultura populară și stilul de viață să fie infuzate cu negativitate și tenebre. În ultimele decenii, doar o asemenea cultură populară a fost creată în Est și în Vest. Egocentrismul, hedonismul și nihilismul au devenit obișnuite, sunt acceptate și chiar la modă.

Sexul, drogurile, muzica rock și jocurile video stimulează și amplifică dorințele. Mulți se afundă în aceste lucruri pentru a scăpa de mizeria și deziluzia vieții, dar nu se opresc niciodată pentru a reflecta. Aceste dependențe duc doar la o satisfacție momentană, urmate de mai multă durere și dezastru. Abuzul de droguri cauzează boli, decese și tulburări de personalitate; relațiile sexuale haotice distrug familia, determinând oamenii să-și piardă încrederea și căldura; iar jocurile video fac ca oamenii să se piardă într-o lume falsă. Dependenții simt că sunt într-un carnaval de distracție, dar, de fapt, ei sunt pur și simplu exploatați de forțe exterioare, deoarece singurul lucru care îi așteaptă este decăderea spirituală și moartea fizică.

Același lucru este valabil și pentru societăți și națiuni. Când un număr mare de oameni este dependent de dorințe și plăcere, se întrevede dezastrul.

Divinul a creat omenirea și a dat fiecărui individ liber arbitru. Oamenii nu ar trebui să abuzeze de libertățile lor și să continue să meargă pe calea degenerării. În schimb, ei ar trebui să folosească bine această libertate și să aleagă să se întoarcă la cultura tradițională și la modul de viață tradițional. Divinul a avut întotdeauna grijă și a protejat omenirea. Dar dacă oamenii se poate întoarce pe calea cea dreaptă, depinde în întregime de alegerea fiecărui individ.

*****

Referințe

[1] George Washington, așa cum este citat în Regulile de civilizație și comportament decent în societate și în conversație ale lui George Washington”, revista Fundații,  http://www.foundationsmag.com/civility.html

[2] Benjamin Franklin, Autobiografia și alte scrieri despre politică, economie și virtute, ed. Alan Houston (Cambridge: Cambridge University Press, 2004), 68-69.

[3] Xue Fei, 薛飞, „’Que nage shen jiu zao yige’: Hebei nainai miao luanxiang” „缺 哪个 神 就 造 一个” 河北 奶奶 庙 乱象, Dacă o divinitate lipsește, doar creați una”: Haos la Templul Bunicii, Hebei“, Epoch Times ediția chineză, 10 august 2017, http://www.epochtimes.com/gb/17/8/9/n9513251.htm, [În chineză]

[4] “Dicționarul Oxford adaugă termeni populari din China”, China Daily, 6 septembrie 2010,  http://www.chinadaily.com.cn/business/2010-09/06/content_11259791.htm

[5] Loretta Chao, “Ultimul Knock-off: un magazin fals Apple”The Wall Street Journal, 21 iulie 2011, https://blogs.wsj.com/chinarealtime/2011/07/21/the-ultimate-knock-off-a-fake-apple-store/

[6] Jack Kerouac, “Nașterea unui socialist”,  Deasupra tufișului: Povestiri timpurii și alte scrieri  (New York: Penguin, 2000).

[7] Roberto Franzosi, recenzie a lui Jeremy SuriPuterea și protestul: revoluția globală și creșterea relaxării”, American Journal of Sociology, 111, nr. 5, (martie 2006), 1589, https://www.journals.uchicago.edu/doi/full/10.1086/504653

[8] Meredith Box și Gavan McCormack, “Teroare în Japonia”, Asia-Pacific Journal: Japan Focus 2, numărul 6 (25 iunie 2004), 1570, https://apjjf.org/-Meredith-Box-Gavan-McCormack/1570/article.html

[9] D. Amy McDowell, “Muzica creștină contemporană”, Oxford Music Online, 2013,  https://doi.org/10.1093/gmo/9781561592630.article.A2234810

[10] Casa Albă, “Încetarea crizei de opioide din America”, accesat pe 29 aprilie 2020https://www.whitehouse.gov/opioids/

[11] Institutul Național SUA privind Abuzul de Droguri pentru Adolescenți, “Fapte despre Droguri: Marijuana”, revizuită ultima dată în decembrie 2019, accesată pe 29 aprilie 2020, https://teens.drugabuse.gov/drug-facts/marijuana

[12] Administrația SUA pentru controlul drogurilor, 2019 “Evaluarea națională a amenințărilor cu droguri”, 9 decembrie 2019, 9, https://www.dea.gov/sites/default/files/2020-02/DIR-007-20%202019%20National%20Drug%20Threat%20Assessment%20-%20low%20res210.pdf

[13] Institutul Național privind abuzul de droguri, septembrie 2017, “Rata mortalității prin supradozaj” revizuit în martie 2020, accesat pe 29 aprilie 2020, https://www.drugabuse.gov/related-topics/trends-statistics/overdose-death-rates

[14] Amanda Hoover, “50 de kg de fentanil capturate în port în timpul transportului din China”, New Jersey Advance Media, 02 iulie 2018, https://www.nj.com/news/index.ssf/2018/07/110_pounds_of_fentanyl_found_in_philadelphia_port.html.

[15] „Zhongguo dupin baogao: quanguo xidu renshu yu 1400 wan” 中国 毒品 报告 : 全国 吸毒 人数 逾 1400 万 [Raportul privind drogurile din China: peste 14 milioane de consumatori de droguri la nivel național”], site-ul web al limbii chineze din BBC, 24 iunie 2015, http://www.bbc.com/zhongwen/simp/china/2015/06/150624_china_drugs_report [în chineză]

[16] Zhang Yang 张 洋, „Quanguo pohuo dupin xingshi anjian 14 wan qi” 全国 破获 毒品 刑事 案件 14 万 起 [„140.000 de cazuri penale de droguri rezolvate în toată China”] în „2017 nian Zhongguo dupin xingshi baogao 2017”年 中国 毒品 形势 报告 [„China’s Drug Situation Report 2017”], People’s Daily, 26 iunie 2018, http://yuqing.people.com.cn/n1/2018/0626/c209043-30088689.html [În chineză]

[17] “Lucrurile se îmbunătățesc în industria porno din America”,  NBC News, 20 ianuarie 2015,  https://www.nbcnews.com/business/business-news/things-are-looking-americas-porn-industry-n289431

[18] “Băiat de 12 ani și-a violat în mod repetat sora după ce a devenit fascinat de pornografie pe Internet“,  Noua Zeelandă, 7 noiembrie 2016,  https://www.nzherald.co.nz/world/news/article.cfm?c_id=2&objectid=11743460

[19] Inga Margrete Ydersbond, “Promiscuitatea și ‘timiditatea’: Danemarca și Norvegia: O analiză comparativă a legislației privind pornografia“, Seria de lucrări NPPR: Politicile sexului comercial, martie 2012, https://www.duo.uio.no/bitstream/handle/10852/34447/NPPRWP201201.pdf?sequence=1

[20] Lars Gravesen, “Contribuția contribuabililor pentru vizitele persoanelor cu dizabilități la prostituate”, The Daily Telegraph, 2 octombrie 2005,   https://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/denmark/1499735/Taxpayers-foot-bill-for-disabled-Danes-visits-to-prostitutes.html

[21] Chen Jing 沉靜, „Fanrong changsheng de chaoji xingdaguo” 繁榮 娼 盛 的 超級 性 大 國 [„Prostituția prosperă într-o superputere a industriei sexuale”], The Epoch Times, 25 septembrie 2009, https://www.epochtimes.com/b5/9/9/25/n2668274.htm [În chineză]

[22] Takudzwa Hillary Chiwanza, “Mii de prostituate chineze se îmbulzesc în Africa pentru bogății lucrative”,  African Exponent, 7 mai 2018,  https://www.africanexponent.com/post/8965-chinese-prostitutes-have-joined-the-scramble-for-africas-fortunes

[23] Pat Fagan, “Efectele pornografiei asupra individului, căsătoriei, familiei și comunității”, Family Research Council (martie 2011), accesat pe 29 aprilie 2020https://downloads.frc.org/EF/EF11C36.pdf

[24] Congresul SUA, Senat, Subcomisia pentru Constituție, Drepturi Civile și Drepturi de Proprietate, Audierea asupra impactului pornografiei asupra căsătoriei și familiei, al 109-lea Congres, 9 noiembrie 2005, https://www.judiciary.senate.gov/imo/media/doc/manning_testimony_11_10_05.pdf

[25] David Shultz, “Rata divorțurilor este dublă atunci când oamenii se uită la pornografie”,  Știință, 26 august 2016, http://www.sciencemag.org/news/2016/08/divorce-rates-double-when-people-start-watching-porno

[26] George Akerlof și colab., “O analiză a nașterilor în afara căsătoriei în Statele Unite ale Americii”, Explorări Pragmatice de Economie (New York: Oxford University Press, 2005), 120.

[27] Joseph Chamie, “Nașterile în afara căsătoriei cresc în întreaga lume”, Yale Global Online, 16 martie 2017, https://yaleglobal.yale.edu/content/out-wedlock-births-rise-worldwide

[28] Erik Hurst, „Videoclipul a ucis vedeta de radio”, Chicago Booth Review, 1 septembrie 2016, https://review.chicagobooth.edu/economics/2016/article/video-killed-radio-star

[29] Mark Aguiar, Mark Bils, Kerwin Kofi Charles și Erik Hurst, “Agrementul de lux și oferta de muncă a tinerilor”, Biroul Național de Cercetări Economice, Document de lucru nr 23552 emis în iunie 2017, p. 1  http://www.nber.org/papers/w23552

[30] Tom Wijman, “Veniturile de pe telefoanele mobile generează mai mult de 50% din piața jocurilor globale și ajunge la 137,9 miliarde de dolari în 2018“,  Newzoo, 30 aprilie 2018,  https://newzoo.com/insights/articles/global-games-market-reaches-137-9-billion-in-2018-mobile-games-take-half/

[31] “Rate ale criminalității din Statele Unite 1960-2017”, compilate de DisasterCenter.com de la: FBI UCS Rapoarte anuale privind criminalitatea,  http://www.disastercenter.com/crime/uscrime.htm

[32] Bonnie Berkowitz și Chris Alcantara, “Numerele cresc cu fiecare atentat armat în masă“, Washington Post, actualizat pe 4 martie 2019, accesat pe 29 aprilie 2020,  https://www.washingtonpost.com/graphics/2018/national/mass-shootings-in-america/?utm_term=.f63cc1b03c0b

[33] Baza de date privind terorismul global (GTD), Universitatea din Maryland, National Consortium for the Study of Terrorism and Responses to Terrorism, accesat pe 29 aprilie 2020,  https://www.start.umd.edu/gtd/.

[34] Jacque William și Wilson Hudson, “Violența armată în filmele PG-13 s-a triplat”, CNN, 11 noiembrie 2013,  http://www.cnn.com/2013/11/11/health/gun-violence-movies/index.html

[35] Assil Frayh, “Violența armată continuă să crească în filmele PG-13, potrivit studiilor” CNN, 20 ianuarie 2017,  https://www.cnn.com/2017/01/20/health/gun-violence-pg-13-movies-study/index.html

[36] “Jocurile video violente și tinerii“,  Harvard Health Mental Health Letter, 27, nr. 4 (octombrie 2010),  http://affectsofvideogames.weebly.com/uploads/6/4/3/3/6433146/medical_journal.pdf

[37] Mary Garden (1874–1967). “De ce mi-am scurtat părul”, Pictorial Review (aprilie 1927).

[38] “Părul lung pentru bărbați”, Enciclopedia de modă, accesat pe 29 aprilie 2020,  http://www.fashionencyclopedia.com/fashion_costume_culture/Modern-World-Part-II-1961-1979/Long-Hair-for-Men.html

[39] “Hip Huggers”, Enciclopedia de modă, acesat pe 29 aprilie 2020, http://www.fashionencyclopedia.com/fashion_costume_culture/Modern-World-Part-II-1961-1979/Hip-Huggers.html

[40] Kathryn Bromwich, “Groupie revizitat: femeile cu acces triplu-A în anii ’60”,  The Guardian, 15 noiembrie 2015, https://www.theguardian.com/music/2015/nov/15/groupies-revisited-baron-wolman-rolling-stone-pamela-des-barres

[41] Neil Eriksen, “Cultura populară și teoria revoluționară: Înțelegerea punk rock”, Theoretical Review 18 (septembrie-octombrie 1980), accesat prin Arhiva de Internet a Marxiștilor pe 29 aprilie 2020,https://www.marxists.org/history/erol/periodicals/theoretical-review/19801802.htm