Capitolul 10: Folosirea Legii pentru consfinţirea nelegiuirilor

Spectrul comunismului nu a dispărut odată cu dezintegrarea Partidului Comunist din Europa de Est

În fața dvs. se afla traducerea în limba română a unei lucrări apărute în limba chineză, intitulată “Cum conduce spectrul comunismului lumea”, scrisă de echipa editorială a celor “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”.

*****

Cuprins

1. Legea şi credinţa

2. Legea: Un instrument al tiraniei în regimurile comuniste

a. Politici extralegale ale terorii de stat

b. Schimbarea continuă a standardelor de corectitudine şi greşeală

c. Ignorarea constituției

 

3. Cum deviază comunismul legea în Occident

a. Subminarea fundamentelor morale ale legii

b. Acapararea și promulgarea puterilor legislative

c. Interpretări distorsionate ale instanței

d. Restricţionarea aplicării legii

e. Folosirea legilor străine pentru a slăbi suveranitatea SUA

4. Restaurarea spiritului legii

Referinţe

*****

1. Legea şi credinţa

Legea este braţul de fier al corectitudinii şi al dreptăţii care susţine binele şi pedepseşte răul. Ceea ce este bun şi ce este rău trebuie determinat de cei care fac legile. Din perspectiva credinţei, aceste criterii provin de la divinitate. Învățăturile înțelepților și scripturile religioase au constituit baza legilor care guvernează societatea umană.

Codul lui Hammurabi, adoptat în Babilonul antic, este una dintre primele legi scrise din istoria omenirii, care au fost găsite. Gravată într-o tabletă de piatră, deasupra codului în sine se înfăţişează o scenă puternică: Shamash, zeul soarelui şi dreptăţii, îi dăruieşte legile Regelui Hammurabi. Aceasta este reprezentarea unui zeu care acordă suveranului uman autoritatea de a-şi conduce poporul prin intermediul statului de drept.

Pentru evrei, Cele Zece Porunci din Vechiul Testament au fost considerate atât lege divină cât şi seculară – o tradiţie care a devenit temelia culturii juridice occidentale. Începând cu împăraţii romani din secolul al IV-lea, cu Iustinian I, conducătorul Imperiului Roman de Răsărit şi cu succesorii săi şi continuând cu Alfred cel Mare, primul dintre regii anglo-saxoni ai Marii Britanii, sistemul juridic s-a inspirat din cele Zece Porunci ale lui Moise şi din doctrina creştină. [1]

În ochii credincioşilor, pentru a avea legitimitate, dispoziţiile specifice ale legii trebuie să respecte standardele divine ale binelui şi răului, precum şi învăţăturile religioase. Gândirea din spatele mișcărilor non-violente de nesupunere civilă din Statele Unite își au rădăcina în doctrina creştină timpurie. Când împăratul roman Gaius Caligula a poruncit creştinilor să se închine zeilor romani şi să fie ridicate statui ale împăratului Cezar în Templul din Ierusalim, creştinii au refuzat şi au ales răstignirea sau arderea pe rug, mai degrabă decât să se supună.  Dacă ar fi urmat porunca ar fi însemnat să încalce primele două Porunci – cu alte cuvinte, împăratul a cerut ca legea seculară să primeze în fața poruncii divine, care este sacră şi inviolabilă.

În general, cele Zece Porunci pot fi împărţite în două categorii. Primele patru descriu relaţia dintre om şi Dumnezeu, adică ceea ce constituie respectul cuvenit pentru Dumnezeu. Celelalte şase guvernează relaţiile dintre oameni şi în esenţă reflectă învăţătura de a-i iubi pe alţii, așa cum te iubeşti pe tine însuţi. Reverenţa față de Dumnezeu este un imperativ care permite umanităţii să menţină neschimbate principiile corectitudinii şi justiţiei.

Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru China antică, unde din punct de vedere istoric legea a fost promulgată prin decret imperial. Împăratului sau „Fiului Cerului” i se cerea să urmeze providența și principiile cerului și ale pământului. Aceasta este “Tao” sau “Calea” împărtăşită de Lao Tse şi Împăratul Galben. Marele învăţat al dinastiei Han, Dong Zhongshu, a spus: “Măreţia Tao provine din Cer. Cerul nu se schimbă niciodată şi nici Tao”. [2] În concepția antică chineză, “Cerul” nu este o abstractizare a forţelor naturale, ci se referă la divinitate. Credinţa în Tao a Cerului formează fundamentul moral al culturii chinezeşti. Sistemele legislative imperiale derivate din această credință au influențat China de mii de ani.

Cercetătorul juridic american Harold J. Berman credea că legea coexistă cu principiile generale ale moralităţii sociale şi ale credinţei. Chiar şi în condițiile separării bisericii de stat, ambele sunt reciproc dependente. În orice societate, conceptele de dreptate şi de legalitate trebuie să-şi aibă rădăcinile în ceea ce este considerat sfânt şi sacru. [3] Sistemul juridic modern păstrează multe fațete ale ceremoniei religioase care îi întăresc puterea.

2. Legea: Un instrument al tiraniei în regimurile comuniste

Partidele comuniste sunt un cult antiteist. Ele nu vor urma niciodată învăţăturile divine în principiile lor legislative şi îsi propun să taie legăturile societăţilor cu cultura lor ancestrală şi cu valorile tradiţionale. De la bun început, nu a existat nicio șansă ca partidele comuniste să menţină corectitudinea sau justiţia.

a. Politici extralegale ale terorii de stat

În societatea tradiţională, creştinismul spune să-i iubeşti pe ceilalţi ca pe tine însuţi iar învățăturile confucianiste spun că omul binevoitor îi iubeşte pe ceilalţi. Aici, dragostea nu se limitează la conceptul îngust al iubirii dintre bărbat şi femeie sau la dragostea care există între membrii familiei sau între prieteni. Dragostea cuprinde, de asemenea, bunăvoinţa, mila, dreptatea, altruismul şi alte virtuţi. Cu această bază culturală, legea nu este numai sacră, ci întruchipează și spiritul iubirii în societatea umană.

Niciun sistem juridic nu poate spera să răspundă pentru toate formele posibile de conflict şi să ofere judecăţi pentru fiecare dintre ele. Astfel, legile trebuie să ia în calcul şi subiectivitatea tuturor părţilor. Judecătorul trebuie să urmeze spiritul legii pentru a da un verdict care respectă principiul bunăvoinţei.

În Templul Ierusalimului, Isus i-a admonestat pe Farisei pentru ipocrizia lor, pentru că, în ciuda faptului că au aderat cu stricteţe la cuvintele lui Moise, au ignorat virtuţile cerute de cod, precum dreptatea, mila şi adevărul. Văzând dincolo de sensul literal, Isus făcea vindecări de Sabat şi a stat cu ne-evreii (arienii), pentru că el respecta spiritul bunătăţii în doctrine.

În contrast, comunismul este înrădăcinat în ură. Nu numai că îl urăşte pe Dumnezeu, dar urăşte şi cultura, stilul de viaţă şi toate tradiţiile pe care le-a creat Divinitatea pentru omenire. Marx nu a fost vag exprimându-şi dorinţa de a se distruge pe sine pentru a ruina şi a trage lumea în jos cu el. El i-a scris viitoarei sale soții: „Jenny, dacă vom putea doar să ne unim sufletele laolaltă, atunci cu dispreț îmi voi arunca mănușa în fața lumii și voi păși printre ruinele ei asemenea unui Creator!” [4]

Serghei Ghenadievici Neceaev, revoluţionarul nebun al Rusiei ţariste, a scris în pamfletul său “Catehismul revoluționar” că revoluţionarul “a rupt toate legăturile care îl legau de ordinea socială şi de lumea civilizată, de toate legile, de moralităţile şi de obiceiurile sale şi de toate convenţiile acceptate”. Revoluționarul, potrivit lui Neceaev, ar trebui să se vadă pe sine drept duşmanul implacabil al acestei lumi și al convențiilor sale și „dacă continuă să trăiască cu ele, este doar pentru a le distruge mai repede”. [5]

Folosirea de către Neceaev a termenului clerical “catehism” pentru viziunea sa nelegiuită sugerează disprețul cultic pe care comunismul îl nutrește pentru umanitate și divinitate. “El nu este un revoluţionar dacă are milă pentru această lume”, a spus Neceaev.

Lenin a exprimat o viziune similară: “Dictatura este puterea bazată direct pe forţă şi nu este supusă nici unui fel de restricţii legale. Dictatura revoluţionară a proletariatului este o putere câştigată şi menţinută prin folosirea violenţei împotriva burgheziei, o conducere ce este nerestricţionată de vreo lege”. [6]

Folosirea puterii politice pentru a ucide, a tortura şi a împărți pedeapsa colectivă fără a avea restricţii legale nu este altceva decât terorism de stat și este primul pas făcut sub conducerea regimurilor comuniste clasice.

În lunile care au urmat răsturnării guvernului rus de către bolșevici în 1917, sute de mii de oameni au fost ucişi în cursul luptei politice. Bolşevicii au înfiinţat Comisia Extraordinară Panrusă pentru Combaterea Contrarevoluției și a Sabotajului (cunoscută și sub numele Comitetul Extraordinar al Tuturor Ruşilor  – n.t.),, prescurtat “Ceka”, și i-au dat autoritatea de a ucide oamenii fără proces. Din 1918 până în 1922, cekiștii au ucis circa două milioane de oameni fără proces. [7]

Alexandr Nikolaevici Iakovlev, fost ministru de propagandă al Comitetului Central și membru al Biroului Politic şi al Secretariatului Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a scris că numai în secolul al XX-lea, 60 de milioane de oameni din Rusia au murit ca rezultat al războiului, al foametei şi al represiunii. Folosind arhivele publice, Iakovlev a estimat numărul persoanelor ucise în campaniile sovietice de persecuţie între 20 de milioane şi 30 de milioane. În 1987, Biroul Politic al Uniunii Sovietice a înfiinţat un comitet, din care făcea parte și Iakovlev, pentru a examina erorile spontane ale justiţiei în timpul regimului sovietic. După revizuirea a mii de dosare, Iakovlev a scris: “Am o senzație de care nu am putut să scap. Se pare că făptaşii acestor atrocităţi sunt un grup de oameni care sunt deranjaţi mental, dar mă tem că o astfel de explicaţie riscă să simplifice prea mult problema.”[8]

Ca să spunem mai clar, Iakovlev a văzut că atrocităţile comise în era comunistă nu erau rezultatul unor simple impulsuri, ci mai degrabă al unei planificări atente. Aceste crime nu au fost comise pentru binele comun al lumii, ci din ură profundă pentru viaţă. Conducătorii comunismului nu comit atrocităţi din ignoranţă, ci din răutate.

b. Schimbarea continuă a standardelor de corectitudine şi greşeală

În timp ce comunismul ignoră statul de drept în practicarea terorismului de stat, el pretinde în faţa ţărilor occidentale că este angajat în aplicarea legii. El face acest lucru astfel încât să se poată implica, infiltra şi submina societăţile libere prin căile parteneriatelor economice şi comerciale, al schimburilor culturale şi al cooperării geopolitice. De exemplu, la începutul reformei şi deschiderii Chinei din 1979, Partidul Comunist Chinez (PCC) a adoptat o “lege a procedurii penale”, aparent pentru a consolida sistemul judiciar. Dar această lege nu a fost aplicată în mod serios.

Potrivit lui Marx, legea este un produs al „contradicției de clasă” şi un instrument care întruchipează voinţa clasei conducătoare. Legile unui partid comunist nu provin nici de la Dumnezeu, nici dintr-o iubire autentică faţă de popor, nici din dorinţa de a menţine o societate echitabilă şi dreaptă. Interesele grupului de conducere, adică ale partidului comunist sunt tot ceea ce contează. Pe măsură ce obiectivele şi interesele partidului se schimbă, legile sale se schimbă şi ele.

Firește, odată ce PCC a preluat puterea, a adoptat lupta de clasă ca şi ideologie şi a început să jefuiască pe toții cetățenii. A promulgat legi împotriva infracţiunii de “activitate contrarevoluţionară”, care se aplică tuturor celor care s-au opus politicii de furt a partidului. Toţi cei clasificaţi drept “contrarevoluţionari” au fost pedepsiți de PCC prin încarcerare sau cu pedeapsa capitală.

După ce a terminat jaful masiv în numele “proprietăţii publice”, PCC avea nevoie de o modalitate de a păstra ceea ce a furat. Acesta şi-a schimbat priorităţile și a pus accentul pe dezvoltarea economică, implementând legi care au protejat proprietatea privată. În esenţă, aceasta înseamnă protejarea intereselor partidului. De exemplu, demolările pe scară largă obligatorii ale locuinţelor poporului chinez pentru a face loc proiectelor de dezvoltare ilustrează încălcarea continuă de către regim a dreptului la proprietatea privată.

În martie 1999, Partidul Comunist a anunţat necesitatea de a “guverna ţara conform legii”. [9] Câteva luni mai târziu, a început persecuţia la nivel naţional a Falun Gong și a înfiinţat un organism extrajudiciar de tip Gestapo, Biroul 610, pentru a desfăşura campania brutală. Pentru a-şi îndeplini misiunea, Biroul 610 a primit autoritatea de a ocoli toate legile şi procedurile judiciare, permițându-i să manipuleze aparatul de securitate publică și sistemul judiciar pentru a suprima Falun Gong.

Partidul evocă periodic noi duşmani, astfel încât să-și reînnoiască conducerea tiranică asupra poporului chinez. Țintele persecuţiei sunt în continuă schimbare şi includ campaniile împotriva proprietarilor şi capitaliştilor, masacrarea studenţilor din Piaţa Tiananmen în 1989, şi suprimarea practicanţilor Falun Gong și a avocaţilor pentru drepturile omului.

În consecinţă, legea trebuie schimbată frecvent. În cei peste 70 de ani de guvernare, Partidul a promulgat patru constituţii, dintre care ultima a trecut prin patru revizuiri de la introducerea sa în 1982. Dobândind experienţă din mai multe campanii politice, PCC a folosit legea pentru a-şi adapta şi a ascunde motivele şi acţiunile. Uneori nu se deranjează nici măcar să aplice acest camuflaj.

c. Ignorarea constituției

Constituția Republicii Populare Chineze este plină de un limbaj detaliat în efortul de a arăta că PCC este angajat în respectarea statului de drept și normelor internaționale civilizate. Cu toate acestea, în practică, constituția nu este niciodată respectată cu strictețe, iar drepturile de bază precum libertatea de exprimare, de credință și de asociere nu sunt de fapt protejate.

Potrivit teoriei marxiste, legea reflectă voinţa clasei conducătoare, mai degrabă decât justiția obiectivă. Atunci, pentru un partid comunist, adoptarea și modificarea legilor pentru a-și suprima dușmanii și a-și impune voința asupra societății este, desigur, un curs firesc. Conform acestui tip de sistem, oricine îndrăzneşte să conteste “voinţa clasei conducătoare” – adică oricine se opune intereselor partidului comunist – este supus persecuţiei legale ca duşman de clasă, indiferent dacă este vorba de şomeri, de soldaţi demobilizaţi, de fermieri al căror pământ a fost expropriat, de avocaţi pentru drepturile omului sau pur şi simplu de cei care se luptă pentru a supravieţui.

Pentru avocaţii care profesează în ţările comuniste, legile din cărţi lasă întotdeauna loc intereselor partidului. Dacă un avocat încearcă să citeze legea şi să argumenteze în favoarea justiției, judecătorul şi procuratura îl vor reduce la tăcere, vorbind despre presupusul spirit al legii. Ei chiar spun în mod flagrant că instanţa este condusă de partidul comunist şi trebuie să urmeze ordinele sale. Indiferent care ar fi gândurile acestor angajaţi ai instanţelor, ceea ce spun ei într-adevăr reflectă spiritul legii care există în regimurile comuniste.

În sistemul judiciar chinez, în timpul audierilor care implică practicanţi Falun Gong persecutaţi, judecătorii pot spune lucruri precum următoarele: De ce invocaţi legea? Îmi pasă doar de politică. Partidul nu permite apărarea. Cuvintele liderilor sunt legea. Partidul Comunist conduce instanţa, aşa că trebuie să urmăm linia de partid. Nu este necesară nicio procedură legală pentru problemele Falun Gong. Nu-mi vorbiţi despre conştiinţă. [10]

Filozoful englez Francis Bacon a scris odată: “O senţinţă viciată face mai mult rău decât mai multe inechităţi. Pentru că aceasta corupe pârâul, celelalte corup fântâna”.

Legile Partidului Comunist, care sunt mereu schimbate şi practicate numai selectiv, nu au nicio sacralitate din care să derive o autoritate legitimă. De-a lungul secolului trecut, spiritul legii care guvernează sistemul juridic al partidului a adus nenumărate nedreptăţi şi a supervizat moartea a 100 de milioane de oameni nevinovaţi – o datorie de sânge pe care niciun reprezentant al cauzei comuniste nu o va putea ispăşi vreodată.

“Un criminal trebuie să plătească cu propria viaţă, la fel precum un datornic plăteşte cu bani”, spune un proverb chinez. Dacă Partidul Comunist ar aplica cu adevărat legea, ar deveni răspunzător pentru istoria sa sângeroasă.

3. Cum deviază comunismul legea în Occident

La fel ca în politică, economie, educație și în alte fațete ale societății, statul de drept occidental nu a scăpat de infiltrarea și subminarea sa de spectrul comunist. În ţările comuniste legea este manipulată ca un instrument de menţinere a puterii, de consolidare a ideologiei sale şi de suprimare a poporului. În țările libere, obiectivul spectrului este de a folosi legea pentru a distorsiona standardele binelui și răului, de a submina credința tradițională și fundamentele morale ale legii și de a profita de puterile legislației și de aplicare a legii, punând astfel în practică normele demonice.

Influența spectrului comunist asupra statului de drept poate fi regăsită peste tot în Occident. Deoarece Statele Unite sunt liderul lumii libere, această secţiune examinează eroziunea instituţiilor juridice americane.

a. Subminarea fundamentelor morale ale legii

Pe măsură ce partidele comuniste şi diverşii lor adepţi din întreaga lume au promovat ateismul şi teoria evoluţiei, legătura dintre lege şi principiile divine a fost constant respinsă. Spiritul legii a început să treacă de la rolul său divin de a menține corectitudinea și dreptatea la exprimarea voinței intereselor politice și a ideologiei radicale. Legea a fost în mare măsură redusă la un instrument de răzbunare, de arbitraj, de negociere şi de alocare de beneficii. Aceasta a deschis calea celor otrăviți de comunism ca să adopte legi care să submineze societatea și să îndrepte omenirea spre distrugere.

Liberalismul și progresismul resping credinţa tradiţională şi judecata morală considerând moralitatea ca fiind un acord laic care se schimbă în funcţie de evoluţia societăţii. Căsătoria, de exemplu, este privită ca un simplu contract între două persoane care sunt dispuse să-şi declare angajamentul una faţă de cealaltă, mai degrabă decât un jurământ făcut în fața Divinității. Recunoaşterea căsătoriei între persoane de același sex se bazează pe premisa aparentă a libertăţii şi a progresului, însă această premisă este maleabilă şi va duce în mod inevitabil la coruperea legii. Separarea moralităţii tradiţionale de justiţie s-a reflectat într-un caz de avort care a ajuns la Curtea Supremă în 1992. Trei judecători au declarat: “Unii dintre noi, ca indivizi, consideră avortul ofensator pentru principiile noastre fundamentale ale moralităţii, dar acest lucru nu ne poate controla decizia. Obligaţia noastră este să definim libertatea tuturor, nu să ne impunem propriul cod moral“. [12]

Cu alte cuvinte, legea acordă prioritate libertăţii în fața moralităţii, iar valorile libertăţii şi moralităţii sunt separate. Dar libertatea, aşa cum a fost definită de părinţii fondatori americani, este un principiu “evident”, adică este acordat de Dumnezeu – sau, aşa cum o exprimă Declarația de Independență, de „Creatorul lor”. Respingerea standardelor universale stabilite de Creator în scopul creşterii gamei aşa-numitelor libertăţi este o metodă pe care diavolul o foloseşte pentru a distorsiona legea şi pentru a conduce omenirea spre propria cădere.

b. Acapararea și promulgarea puterilor legislative

Înainte de intrarea în vigoare a unei noi legi, aceasta trece prin mai multe etape, incluzând redactarea, aprobarea sa de către politicieni, adoptarea de către legislativ și punerea în aplicare de către organele de drept. De asemenea, pot exista decizii judecătorești cu privire la legalitatea acesteia. În timpul acestui proces, indivizi sau grupuri din mediul academic, mass-media, cercuri juridice şi chiar industria de divertisment exercită influenţă asupra pregătirii și adoptării legii. Spectrul comunist şi-a găsit reprezentanţi în întreaga societate pentru a-l ajuta să preia controlul asupra procesului legislativ. Diverse grupuri de lobby au depus toate eforturile pentru a umple agenţiile guvernamentale cu persoane cu convingeri de stânga. În domeniul judiciar, acestea au devenit judecători, procurori sau alţi oficiali responsabili de aplicare a sistemului juridic.

Președinții vor face tot ce le stă în putinţă pentru a numi judecători de aceeaşi orientare la Curtea Supremă, sau pentru a folosi puterile executive pentru a eluda sistemul juridic. Din punct de vedere istoric, preşedinţii liberali ai SUA au avut tendinţa de a acorda mai multe graţieri. Într-o administraţie prezidenţială recentă, preşedintele a comutat sentinţele a 1385 de condamnaţi şi a acordat în total 212 de graţieri, cel mai mare număr de la administraţia preşedintelui Harry Truman încoace. [13] Într-unul din actele sale finale, înainte de a părăsi Casa Albă, preşedintele a comutat sentinţele a 209 persoane şi le-a acordat grațiere altor 64 de persoane. Majoritatea celor care au primit graţieri au fost traficanți de droguri non-violenţi, însă o excepţie a fost un bărbat care fusese acuzat şi găsit vinovat de divulgarea a 700.000 de documente militare secrete. Cu clemenţa prezidenţială, pedeapsa acestui bărbat a fost redusă şi el a executat mai puțin de șapte ani din condamnarea sa de 35 de ani. [14]

În timp ce preşedintelui i s-a acordat puterea constituţională de a face graţieri, utilizarea excesivă a acestei puteri funcţionează împotriva funcţiei şi scopului legii, şi anume acela de a pedepsi faptele greșite și de a sprijini cetățenii oneşti. În 1954, senatorul Lyndon B. Johnson din Texas, care mai târziu a devenit cel de-al 36 preşedinte al Statelor Unite, a introdus amendamentul Johnson, o prevedere din codul fiscal care interzice organizaţiilor non-profit, inclusiv bisericilor, să se angajeze în anumite activităţi. Celor care încălcau legea li s-ar fi putut revoca anumite scutiri de impozite. Datorită acestui fapt, unele biserici creştine îi instruiesc pe preoţii lor să evite anumite subiecte politice atunci când vorbesc din amvon, inclusiv aspecte sociale controversate, precum avortul, homosexualitatea, eutanasierea, cercetarea cu celule stem şi aşa mai departe.

Spectrul comunist a manipulat, de asemenea, toate grupurile politice în încercarea de a schimba aplicarea legii prin alegerea procuraturii. Un procuror districtual, ajuns în poziţia sa datorită susținerii progresiștilor şi a anumitor grupuri politice, a concediat 31 de procurori în prima sa săptămână de lucru. Cerând suspendarea “încarcerării în masă”, el a ordonat, de asemenea, membrilor rămași ai biroului său să înceteze urmărirea penală a persoanelor pentru posesie de marijuana. Există situaţii similare și în alte state. Preşedintele sindicatului procurorilor adjuncți din Los Angeles a spus că efectul a fost acela de a solicita procurorilor să aleagă cu multă grijă legile pe care le-ar aplica. În opinia sa, este un fenomen foarte riscant atunci când aleşilor li se cere să ignore legile pe care au jurat să le respecte. [15]

De asemenea, judecătorii au competenţa de a anula deciziile departamentelor administrative. De exemplu, legea americană privind imigraţia conferă preşedintelui dreptul de a refuza străinilor să intre în ţară în situaţii de urgenţă. Cu toate acestea, unii judecători influenţaţi de liberalism au considerat că o interdicţie recentă de călătorie emisă de preşedinte este o discriminare religioasă. Deciziile lor au întârziat interdicţia timp de peste patru luni, până când acţiunea executivă a fost confirmată de Curtea Supremă.

Întrucât avocaţii au o mare influenţă asupra hotărârilor judecătoreşti, înclinaţiile politice ale unei asociaţii juridice pot avea un impact direct asupra urmării spiritului legii. Fondatorul unei asociaţii de avocaţi care este reprezentată la nivel naţional este un socialist autodeclarat care crede în proprietatea publică şi afirmă că scopul său final este instaurarea comunismului. [16] Asociaţia are zeci de mii de membri în întreaga ţară şi un buget anual de sute de milioane de dolari. Aceasta înaintează procese pentru susţinerea cauzelor drepturilor la avort, a căsătoriei între persoane de acelaşi sex și dreptul homosexualilor de a adopta copii etc.

Adepții liberalismului și progresismului ocupă poziţii politice cheie în Statele Unite şi domină mediul academic, mass-media şi mişcările sociale. Acest lucru a permis spectrului comunist să exercite o putere fără precedent asupra proceselor legislative şi judiciare.

c. Interpretări distorsionate ale instanței

Religiile tradiționale subliniază importanța responsabilității personale. În Biblie, cartea lui Ezechiel folosește exemplul tatălui și fiului ca pe o parabolă pentru a descrie binele și răul. Deși sunt tată și fiu, ei suportă consecințele comportamentului lor și nu sunt responsabili personal pentru acțiunile celuilalt. Așa cum spune Biblia: „Ce semeni, aia culegi”. La fel, chinezii cred că bunătatea naște bunătatea și că răul va fi pedepsit de Cer.

Libertatea înseamnă responsabilitate. O persoană are dreptul și libertatea de a-și alege ideile, cuvintele și acțiunile. De asemenea, trebuie să fie responsabil pentru propriile alegeri. Odată ce o persoană a comis o infracțiune, ea ar trebui pedepsită în consecință. Acesta este principiul dreptății. Judecătorii liberali, totuși, încurajează oamenii să se sustragă de le responsabilitățile care le revin și să transfere responsabilitatea asupra condițiilor sociale predominante, precum mediul lor economic sau rasial, sănătatea fizică și mentală, educația și alți parametri demografici, permițând infractorilor să scape de pedeapsa legală.

Interzicerea manifestărilor publice de credință

Dumnezeu este pretutindeni în viaţa americană. Motto-ul națiunii este “În Dumnezeu avem încredere”, și este scris chiar și pe bancnota de un dolar. Declaraţia de Independenţă a SUA afirmă că drepturile omului sunt ceea ce ne-a dat Creatorul. Toţi oficialii guvernamentali americani, inclusiv preşedintele şi judecătorii, spun “Aşa să mă ajute Dumnezeu” atunci când îşi depun jurământul de investire. Sfârşitul cel mai comun al discursurilor prezidenţiale este “Dumnezeu să binecuvânteze America”. Angajamentul de credință recitat în şcolile publice descrie Statele Unite ca pe “o naţiune sub Dumnezeu”.

Unele dintre aceste tradiţii au dăinuit peste două sute de ani, având o istorie aproape la fel de lungă ca cea a Statelor Unite de la înfiinţarea sa. Dar, în ultimii şaizeci de ani, acestea au fost constant contestate de adepţii comuniști.

O asociaţie naţională de avocaţi îşi propune să elimine expunerea publică a Celor Zece Porunci în Statele Unite. Cel mai celebru caz a avut loc în Montgomery, Alabama. În 2001, asociaţia a cerut înlăturarea unei plachete cu Cele Zece Porunci, care se afla în rotonda instanţei de stat. Grupul a găsit un judecător desemnat de preşedintele democrat pentru a audia cazul. Într-un verdict de şaptezeci şi şase de pagini, judecătorul a decis în favoarea asociaţiei de avocaţi.

Specificul hotărârii poate părea ridicol. De exemplu, judecătorul a susţinut că “atmosfera solemnă a rotondei”, frescele din spatele plachetei şi atmosfera creată de un tablou cu o cascadă constituiau un motiv suficient pentru a elimina Cele Zece Porunci. Judecătorul a mai spus că “vârful înclinat” al plachetei seamănă cu o Biblie deschisă şi îi făcea pe cei care priveau “să simtă statul Alabama avansează, susţine, favorizează sau preferă, creştinismul”. [17]

Încă de la începuturile anilor 1980, Curtea Supremă a interzis afişarea Celor Zece Porunci în şcolile publice. Această decizie a catalizat o mişcare generală în întreaga ţară de a elimina expunerea Celor Zece Porunci în public. În Utah, asociația națională a avocaților a oferit chiar şi o recompensă oricărei persoane dispuse să semnaleze plachetele care nu fuseseră încă scoase. [18]

Un tribunal american a hotărât pe 26 iunie 2002 interzicerea “jurământului solemn” în şcolile publice deoarece include cuvintele “sub Dumnezeu”. Această decizie a fost ulterior anulată de Curtea Supremă la 14 iunie 2004. [19]

Această bătălie legală se desfăşoară încă. Imnul naţional american, motto-ul naţional, angajamentul Pledge of Allegiance, (Jurământul de Credință – n.t.) rugăciunile şcolare etc. sunt asediate de atei şi de activiştii de stânga. Referințele la „Dumnezeu” sau la Creator, așa cum sunt văzute în Declarația de Independență, reflectă principiile divine care stau la baza Constituției SUA și nu încalcă drepturile americanilor. Afișarea publică a Celor Zece Porunci și a altor plachete religioase subliniază credința profundă a poporului american. Într-o națiune bazată pe puternice tradiții spirituale, ascensiunea mișcărilor politice care încearcă să interzică manifestarea publică a credinței în divinitate reflectă măsura în care comunismul a pătruns în sistemul juridic.

Modificarea spiritului Constituției prin interpretare și jurisprudență

În redactarea Constituţiei Statelor Unite, părinţii fondatori au stabilit separarea puterilor, ramura judiciară având iniţial cea mai mică putere. Congresul (ramura legislativă) este responsabil de adoptarea legilor, Preşedintele (ramura executivă) este responsabil de executarea și aplicarea legilor create de Congres; iar Curtea Supremă (ramura judiciară) nu are nici puterea de a promova legi şi nici de a guverna.

În 2002, în timp ce Curtea Supremă audia un caz referitor la Pledge of Allegiance, sondajele au arătat că 90% dintre americani susțineau păstrarea expresiei “sub Dumnezeu”. În Camera Reprezentanţilor, au existat 416 voturi pentru şi doar trei voturi împotrivă. [20] În Senat, rezultatul a fost 99 de voturi la zero. [21] Decizia Congresului a reflectat opinia autentică a publicului american.

În calitate de reprezentanţi aleşi ai poporului, membrii Congresului şi preşedintele îndeplinesc mandate care variază de la doi la şase ani înainte de efectuarea altor alegeri. Atâta timp cât societatea publică şi mainstream sunt ghidate de standardele divine de moralitate, măsura în care preşedintele şi membrii Congresului pot aluneca spre stânga este limitată. Pe de altă parte, judecătorii Curţii Supreme nu trebuie să ţină seama de opinia publică, deoarece mandatele pe care le deţin sunt pe viaţă. Mai mult, există doar nouă judecători. Este relativ mai uşor să se influenţeze deciziile acestor nouă persoane decât să se modifice opinia publică.

În Statele Unite, modificarea Constituției necesită sprijinul a două treimi din Congres și a trei sferturi din state. Aceste măsuri stricte îngreunează modificarea directă a Constituției. Prin urmare, strategia progresistă nu este aceea de a amenda Constituţia, ci  reinterpretarea acesteia. Ei consideră Constituţia ca fiind un document “viu” şi “în continuă evoluţie”. Folosind precedentul stabilit de Curtea Supremă, codifică punctele de vedere ale Stângii în lege. În acest fel, ei îşi exercită în mod secret voinţa asupra Constituţiei, ceea ce echivalează cu subminarea ei.

Comanda divină nu mai este principiul cel mai înalt. Constituţia a primit o lovitură dură de la judecătorii liberali ai Curţii Supreme, deoarece hotărârile Curţii Supreme sunt definitive şi trebuie respectate chiar de către preşedinte. Ramura judiciară a câștigat o cotă din ce în ce mai mare de autoritate printre cele trei ramuri stabilite de părinţii fondatori. În practică, judecătorii Curţii Supreme au dobândit puteri legislative parţiale şi chiar executive.

Acţiunile judecătorilor liberali ai Curţii Supreme au adus asupra societății americane o serie de consecinţe grave şi dificil de remediat. În situaţia actuală, Curtea Supremă poate, prin audierile de caz, să dispună îndepărtarea celor Zece Porunci din şcolile şi spaţiile publice, să rescrie procedurile penale, să crească impozitele, să recunoască dreptul la avort şi căsătoria între persoane de acelaşi sex, să permită publicarea şi afişarea pornografiei şi aşa mai departe.

Supremaţia crescândă a sistemului judiciar, combinată cu hotărârile judecătorilor liberali, i-a oferit spectrului comunist un instrument important pentru realizarea planurilor sale.

Promovarea conţinutului obscen în numele libertăţii

Perioada anilor ’60 a fost o epocă de transformare profundă în societatea americană. Studenţii cu vederi de stânga au condus mişcarea anti-război, rock-and-roll, cultura hippie, mişcarea feministă, eliberarea sexuală şi alte curente anti-tradiţionale, creând haos în întreaga ţară.

În această perioadă, judecătorul şef al Curţii Supreme a SUA a fost liberalul Earl Warren. În timpul mandatului lui Warren în funcţia de şef al justiţiei, Curtea Supremă a pronunţat hotărâri foarte importante şi de mare anvergură. Acestea au inclus interzicerea rugăciunilor în şcoala publică şi au permis publicaţiile care conţin materiale sexuale explicite. [22] [23]

În cartea sa “Supremaciștii: Tirania judecătorilor şi cum să o oprim”, expertul în drept constituțional Phyllis Schlafly a furnizat statistici care arată că între 1966 şi 1970 Curtea Supremă a adoptat treizeci şi patru de hotărâri care au anulat deciziile instanţelor de nivel inferior ce interziceau conţinutul obscen. [24] Hotărârile Curţii Supreme nu au fost semnate, iar majoritatea lor a constat în doar unul sau două rânduri. Spus altfel, judecătorii nu s-au deranjat nici măcar să-şi raţionalizeze deciziile.

În 1966, Hollywood și-a abandonat Codul de producție cinematografică, ridicându-și restricţiile privind conţinutul obscen din film. La scurt timp după aceasta au apărut o mulţime de tipuri de lucrări pornografice, iar astăzi ele au saturat fiecare domeniu al societăţii.

Primul amendament al Constituţiei americane garantează libertatea de exprimare. Acesta a fost destinat consfinţirii dreptului de exprimare a opiniilor politice, nu de producere şi difuzare a pornografiei.

Legalizarea abuzului de droguri

Pe măsură ce lumea se pregătea să întâmpine noul an pe 31 decembrie 2017, canalul de știri prin cablu CNN a difuzat un film conținând mai multe imagini cu o reporteră care fuma marijuana. Fiind vizibil sub influenţa drogului, ea părea dezorientată şi nu-și dădea seama de împrejurări. Transmisia a stârnit critici pe scară largă. [25]

În 1996, California a devenit primul stat american care a legalizat marijuana pe bază de prescripţie medicală şi multe state i-au urmat exemplul. Până în 2012, Colorado şi Washington au legalizat marijuana pentru “uz recreaţional”. În aceste două state, plantarea, fabricarea şi vânzarea marijuanei de către adulţi este complet legală. De asemenea, a fost legalizată și în California. În octombrie 2018, guvernul canadian a legalizat consumul de marijuana.

În afară de a provoca daune grave organismului uman, drogurile crează dependenţă din punct de vedere psihologic. Odată dependenţi, oamenii pot abandona toate constrângerile morale pentru a obţine mai multe droguri. Pe de altă parte, cei care susţin legalizarea drogurilor consideră că ar fi o modalitate eficientă de a reduce traficul de droguri. Ei spun că legalizarea permite o reglementare mai strictă a drogurilor şi, prin urmare, o reducere a criminalităţii legate de droguri.

Prin legalizarea drogurilor, guvernele anticipează venituri de miliarde de dolari. Dar nu este dificil de văzut că, pe măsură ce un număr mai mare de oameni devin dependenţi, îşi pierd dorinţa de a munci şi suferă de o sănătate precară, productivitatea va scădea, iar avuţia creată de societate se va micşora. Este evident că legalizarea drogurilor nu poate creşte veniturile guvernamentale pe termen lung. Mai mult, aprecierea a ceea ce este bine sau rău nu ar trebui să se bazeze pe profitul economic, ci pe standardele divine. Moralitatea tradiţională consideră corpul uman ca fiind sacru şi creat după asemănare divină. Religiile occidentale cred că trupul este “templul Duhului Sfânt”, în timp ce în Orient s-a crezut că trupul se poate îmbunătăţi prin cultivare pentru a deveni un Buddha sau un Tao. Deci, abuzul de droguri este un act de profanare.

Potrivit unei relatări a Los Angeles Times, una dintre personalităţile importante care fac lobby pentru legalizarea marijuanei în Statele Unite este un progresist bogat.[26] În martie 2017, şase senatori au scris o scrisoare Departamentului de Stat american prin care solicitau investigarea acestei persoane pentru că și-a folosit fundația sa pentru a promova progresismul în străinătate şi pentru a submina guvernele conservatoare. [27]

Legalizarea drogurilor este un pas suplimentar pentru a-i face pe oameni să-şi piardă constrângerile morale şi să-și întrerupă legătura cu Divinitatea. Pe măsură ce societatea se confruntă cu frământări şi recesiuni economice, comuniștii profită de oportunități pentru a obține puterea politică.

Legalizarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex

Schlafly a enumerat douăsprezece metode pe care judecătorii le folosesc pentru a submina moralitatea: rescrierea constituției, cenzura împotriva recunoașterii lui Dumnezeu, redefinirea căsătoriei, subminarea suveranității SUA, amenințarea dreptului la proprietate, promovarea pornografiei, încurajarea feminismului, aplicarea handicapată a legii, invitarea imigrației ilegale, interferarea cu electoratul, preluarea drepturilor părinților și impunerea de taxe. [28]

Cartea Genezei descrie distrugerea Sodomei. Una dintre crimele comise de locuitorii oraşului condamnat a fost homosexualitatea. Aceasta este originea termenului “sodomie”, ceea ce înseamnă relaţii sexuale între bărbaţi. Cei care au cunoştinţe de bază despre Biblie ştiu că homosexualitatea merge împotriva voinţei lui Dumnezeu.

În iunie 2015, Curtea Supremă a hotărât printr-o decizie cu cinci voturi pentru şi patru împotrivă că actul căsătoriei între persoane de acelaşi sex este un drept garantat de Constituţie.[29] Atunci când hotărârea a fost adoptată, preşedintele american de la acea vreme a schimbat bannerul de pe contul oficial de Twitter al Casei Albe cu steagul curcubeu în sprijinul drepturilor LGBT. Hotărârea Curţii Supreme a interzis celor treisprezece state care încă interziceau căsătoria între persoane de același sex să-şi aplice aceste legi proprii. În august 2015, un grefier judeţean din Rowan, Kentucky a refuzat să elibereze certificate de căsătorie unor cupluri de acelaşi sex din cauza credinței sale. Ulterior a fost arestată timp de cinci zile, deoarece a sfidat o hotărâre judecătorească federală americană care prevedea emiterea documentelor. [30] De fapt, instanţa i-a încălcat dreptul constituţional la libertatea de credinţă. Comentând cazul grefierului, fostul guvernator al Arkansasului și fostul candidat republican la președinție, Mike Huckabee, a numit hotărârea Curții Supreme cu privire la căsătorie „tiranie judiciară”. [31]

Începând cu anul 2019, douăzeci şi opt de ţări şi teritorii au recunoscut oficial sau au acceptat căsătoriile între persoane de acelaşi sex, incluzând ţările occidentale dezvoltate, precum Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Germania, Spania, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Suedia, Portugalia, Belgia, Australia, Noua Zeelandă şi Canada. Legea are puterea de a consolida moralitatea sau de a influenţa mişcarea ei într-o nouă direcţie. Legalizarea comportamentului care se abate de la valorile morale tradiţionale echivalează cu faptul că guvernul şi legile instruiesc oamenii să trădeze moralitatea şi să nu se supună poruncilor divine.

Sub influenţa corectitudinii politice, criticarea haosului în care se află societatea noastră – fie de către oameni, asociaţii civile sau grupuri religioase în particular – poate fi uşor escaladată la nivelul politicului sau al justiţiei şi are drept rezultat restricţionarea libertăţii de exprimare sau alte pedepse. În urma legalizării comportamentului imoral, cei care fac orice comentarii sau aduc critici unor chestiuni conexe sunt adesea acuzați de încălcarea legilor, precum cele referitoare la discriminarea de gen. Legea a fost transformată într-un mijloc de strangulare a capacității oamenilor de a gândi moral. În esenţă, promovează homosexualitatea şi încurajează oamenii să se dedice dorinţelor nesfârşite şi degenerării.

d. Restricţionarea aplicării legii

Sub influenţa liberală, mulţi judecători sau agenţii legislative limitează în mod deliberat puterea legitimă a organelor de drept, închizând ochii în mod efectiv la crime. Scopul spectrului comunist în acest sens este acela de a paraliza aparatul de stat pentru a provoca mişcări sociale, ceea ce apoi creează pretexte fie pentru extinderea guvernului, fie pentru condiţiile necesare unei lovituri de stat sau a unei revoluţii.

Multe state au adoptat legi de extremă stânga, un exemplu tipic fiind legea “statului sanctuar”. Printre alte prevederi, statele sanctuare interzic oficialilor federali de imigrație să aresteze imigranţi ilegali în închisorile locale, inclusiv pe cei pentru care au mandate de arestare. Poliţia locală nu are dreptul să coopereze cu agenţii federali pentru a pune în aplicare legile privind imigraţia.

Acest lucru reprezintă un risc grav de securitate pentru public. În iulie 2015, imigrantul ilegal José Inez García Zárate a împuşcat şi a ucis o tânără care se plimba de-a lungul unui debarcader din San Francisco. Zárate avea deja antecedente: el fusese acuzat de şapte infracţiuni care implicau droguri şi jafuri, deţinerea de arme şi fusese deportat de cinci ori. Conform legilor sanctuare din San Francisco, oficialii l-au eliberat pe Zárate din custodie cu trei luni înainte de împușcarea fatală, mai degrabă decât să-l transfere autorităților federale de imigrare, care ceruseră custodia acestuia pentru deportare.

Atunci când un criminal este judecat, procurorul se confruntă cu standarde extrem de stricte. Acest lucru este evident pentru a proteja drepturile legitime ale suspectului, dar adesea rezultatul este că infractorii sunt capabili să profite de lacunele din lege. Suspecții vicleni sau cei care se bucură de un statut sau de privilegii, cei care înţeleg legea şi reglementările sau cei care angajează avocaţi capabili pot prelungi procesul judiciar, ceea ce implică costuri mari pentru sistemul judiciar. Chiar suspecţii vinovaţi pot fi foarte greu aduși în faţa justiţiei.

Influenţaţi de răspândirea “eliberării sexuale”, verdictele în cazurile care implică infracţiuni sexuale citează adesea concluziile din cercetările lui Alfred Kinsey sau ale activiștilor care îl urmează pentru a argumenta că prejudiciul cauzat de abuzul sexual este mic sau inexistent. Multe cazuri au fost rezolvate prin reducerea condamnărilor celor cu “comportament de prădător sexual”. [32] Multor criminali obişnuiţi li s-au redus pedepsele iniţiale, din cauza deficitului bugetar sau a drepturilor prizonierilor. Motivaţia reală, totuşi, este folosirea corectitudinii politice – pentru a slăbi puterea legii, pentru a perturba ordinea socială şi pentru a deschide drumul spre extinderea continuă a guvernului.

Pentru ca legea să fie corectă, ea trebuie să aplice pedeapsa strict celor care comit crime de neiertat. Încă din antichitate, crima a fost pedepsită cu moartea. Dar astăzi, unele ţări şi teritorii au abolit pedeapsa capitală pe motive de umanitate, toleranţă sau un presupus respect faţă de viaţă.

Sub influenţa liberalismului deviat şi al progresismului, unii oameni acordă o greutate nejustificată drepturilor deținuților – indiferent de gravitatea crimelor lor – rămânând însă suspect de tăcuţi faţă de victime. Dacă un criminal este hrănit şi adăpostit din banii contribuabililor, pierderea libertăţii lui nu este o retribuţie echitabilă pentru moartea victimei şi pentru trauma pe care o cauzează celor dragi.

Mulţi cercetători din Statele Unite au constatat că pedeapsa capitală este eficientă pentru descurajarea criminalităţii. David Muhlhausen, analist senior al Fundaţiei Heritage, a mărturisit în faţa Comitetului Judiciar al Senatului în 2007 că pedeapsa capitală are un efect de intimidare şi poate salva vieţi. În anii 1990, trei profesori, printre care Paul Rubin de la Universitatea Emory, au examinat statistici privind criminalitatea pe o perioadă de douăzeci de ani în trei mii de oraşe din Statele Unite şi au ajuns la concluzia că “fiecare execuţie are drept rezultat, în medie, optsprezece crime mai puţin” – cu o marjă de eroare de plus sau minus 10. ” [33]

Chiar şi cercetătorii care sunt împotriva pedepsei capitale trebuie să admită că aceasta are un efect de intimidare. Împingând conceptele de libertate şi legalitate la extrem, Stânga a distorsionat legea şi i-a răpit sacralitatea.

e. Folosirea legilor străine pentru a slăbi suveranitatea SUA

Atunci când judecătorii liberali nu pot găsi formulări în Constituţia SUA pentru a-şi susţine opiniile personale, ei folosesc legile adoptate în alte ţări pentru a-şi susţine argumentele.

De exemplu, în speța Curții Supreme a Lawrence împotriva statului Texas (2003), judecătorii liberali doreau să abroge un statut din Texas care interzicea adulţilor homosexuali consfințirea să se angajeze în acte sexuale, dar nu a putut găsi nimic în Constituţie pentru a-şi susţine cazul. Apoi au citat o “agenţie cu autoritate” din afara Statelor Unite spunând că homosexualitatea era “o parte integrantă a libertăţii umane în multe alte ţări” şi au abrogat cu succes legea. Acest caz a dus la abrogarea unor statute similare în alte treisprezece state. [34]

Gândirea comunistă s-a răspândit în întreaga lume sub diferite forme. Tendinţa socialistă din Asia şi Europa este evidentă şi are o influenţă mare şi în Africa şi în America Latină. Ţări precum Zimbabwe şi Venezuela sunt ţări în totalitate socialiste. Chiar şi Canada este influenţată de acesta.

Comerţul şi globalizarea au făcut ca Statele Unite să aibă relaţii mai strânse cu alte ţări. Pentru a introduce elemente ale socialismului pe plan intern, judecătorii liberali folosesc scuza potrivit căreia se conformează convenţiei internaţionale şi apoi folosesc jurisprudenţa pentru a modifica spiritul Constituţiei. Dacă nici chiar Statele Unite ca lider al lumii libere nu pot menţine standardele tradiţionale de bază, întregul glob va fi pierdut în comunism.

4. Restaurarea spiritului legii

Astăzi, legea a fost îndreptată împotriva învăţăturilor divine care au inspirat-o iniţial. Legalitatea a devenit un instrument pe care spectrul comunist îl foloseşte pentru a călca în picioare fundamentul moral al societăţii umane, aducându-o în pragul distrugerii. Legislaţia anti-tradiţională şi imorală a slăbit capabilitatea legii de a menţine ordinea socială, lăsând extinderea puterii de stat ca singura “soluţie” pentru starea de rău.

În cadrul unui sistem juridic controlat de spectrul comunist, oamenii ar avea la dispoziţie doar două opţiuni: fie să refuze să urmeze autorităţile și legile degenerate ale acestora, fie să-şi trădeze moralitatea pentru a se conforma. Prima ar însemna distrugerea dreptului în practică, aşa cum a spus juristul Harold Berman: “Legea trebuie să fie credibilă; altfel, există doar în nume”. [35] Ultima opţiune implică o pantă alunecoasă a declinului moral, creând o spirală descendentă în care legea şi starea societăţii concurează pentru a ajunge la cel mai de jos nivel. În ambele cazuri, societatea în ansamblu nu ar avea nicio cale de ieşire din acest vortex demonic.

Cartea din 1958, The Naked Communist, enumeră patruzeci şi cinci de obiective urmărite de comunism pentru a se infiltra şi a submina Statele Unite. Şapte dintre ele se referă la sistemul juridic. [36]

Cel de-al 16-lea obiectiv constă în folosirea deciziilor tehnice ale instanțelor judecătorești pentru a slăbi instituţii importante ale SUA, susţinând că comportamentul lor încalcă drepturile civile.

Cel de-al 24-lea obiectiv este abolirea tuturor legilor care restricţionează conţinutul indecent, portretizându-le drept cenzură care încalcă libertatea de opinie şi de exprimare.

Cel de-al 29-lea este de a contesta Constituţia ca fiind defectuoasă, depăşită sau incompatibilă cu practica internaţională.

Cel de-al 33-lea obiectiv este de a aboli toate legile care interferează cu aparatul comunist.

Cel de-al 38-lea obiectiv este de a face legal ca agenţii care nu fac parte din poliţie să poată să efectueze arestări. Toate problemele comportamentale trebuie să fie delegate lucrătorilor din domeniul sănătăţii mintale.

Cel de-al 39-lea obiectiv este să preia controlul asupra domeniului psihiatriei şi să impună legi referitoare la sănătatea mintală, pentru a controla persoanele care se opun scopurilor comuniste.

Obiectivul 45 este abolirea Connally Reservation, cunoscută şi sub numele de Amendamentul Connally. Această reglementare conferă Statelor Unite dreptul de a favoriza jurisdicția națională asupra hotărârilor pronunțate de instanțele internaţionale. Scopul acestui obiectiv este de a împiedica Statele Unite să-şi protejeze suveranitatea internă şi, în schimb, să dea putere organismelor internaţionale, precum Curtea Internațională de Justiție, să prevaleze asupra sistemului judiciar american.

Comparând obiectivele enumerate mai sus cu ceea ce a fost deja implementat, este evident că comunismul s-a plasat bine pentru a continua să submineze legea şi justiţia americană.

Fie că este vorba de politici de ură sponsorizate de stat în țări controlate de regimuri comuniste, fie de reglementări în țările occidentale în care ideologia comunistă a erodat instituțiile legislative și judiciare, în ambele cazuri ținta este spiritul legii adică respectul pentru divin şi moralitatea tradiţională.

Dacă nu suntem în măsură să menţinem standardele morale stabilite de porunca divină ca fiind criteriul nostru pentru a discerne binele de rău, societatea va continua să adopte legi care se conformează ideologiei comuniste, favorizându-i pe cei răi și suprimându-i pe cei drepți. Societatea își va pierde principiile divine de dreptate și libertate și va ceda tiraniei spectrului comunist.

*****

Referinţe

[1] Harold J. Berman, “Interacţiunea dintre Drept şi Religie” (Nashville: Abingdon Press, 1974), 51-55.

[2] Dong Zhongshu 董仲舒, așa cum este citat în Ban Gu 班固, „Dong Zhongshu zhuan” 董仲舒 傳 [„Cronica lui Dong Zhongshu”] în Han Shu 漢書 [Cartea lui Han]. [În chineză]

[3] Berman, “Interacţiunea dintre Drept şi Religie

[4] Karl Marx, citat în W. Cleon Skousen, The Naked Communist (Salt Lake City: Ensign Publishing Co., 1962), 13.

[5] Serghei Nechayev, “Catehismul Revoluţionar”, (1869), Marxists Internet Archive, accesat pe 20 aprilie 2020, https://www.marxists.org/subject/anarchism/nechayev/catechism.htm 

[6] Vladimir Lenin, “Revoluţia Proletară şi dezertorul Kautsky: cum l-a transformat Kautsky pe Marx într-un liberal comun”, în Lenin Collected Works, trad. Jim Riordan (Moscova: Progress Publishers, 1974), 28: 227-325, Marxists Internet Archive, accesat la 20 aprilie 2020, https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1918/prrk/common_liberal.htm

[7] Li Yuzhen 李玉貞, Yi bu dianfuxing zhuzhuo: Ershi shiji Eguoshi Work 顛覆性 著作 : 二十 世紀 俄國 史 [Lucrarea de insurecție: istoria rusă a secolului XX], (Beijing: Yanhuang Chunqiu, 2010). [În chineză]

[8] Alexander Nikolaevich Yakovlev, „Zhi Zhongguo Duzhe” 致 中國 讀者 [„Pentru cititorii chinezi ”], în Yibei kujiu — Eluosi de Buershiweikezhuyi he gaige yundong 一杯 苦酒 —— 俄羅斯 的 布爾什維克 主義 和 改革 運動 [A Cupa amară: bolșevismul și reforma Rusiei], trad. Xu Kui 徐 葵 și colab., (Beijing: Xinhua chubanshe, 1999), 10. [În chineză] Textul citat este o prefață scrisă pentru ediția în limba chineză a cărții lui Yakovlev.

[9] La 15 martie 1999, „Modificarea Constituției Republicii Populare Chineze” adoptată la cea de-a doua sesiune a celui de-al IX-lea Congres Național Popular inserat în articolul 5 din Constituție: „Republica Populară Chineză pune în aplicare statul de drept și construiește o țară socialistă condusă de lege.” Vezi An Linxian 安霖贤, Xianfa yuanze yu yi fa zhiguo 宪法 原则 与 与 依法 [Principiile constituționale și guvernarea țării prin lege], people.com.cn, 2 noiembrie 2006, http://legal.people.com.cn/GB/43027/73487/73490/4990833.html. [În chineză]

[10] Ouyang Fei 歐陽 非, „Hongse huangtang huangyan lun” 紅色 荒唐 言論 [„Nonsens roșu”], Minghui.org, 8 ianuarie 2015, http://www.minghui.org/mh/articles/2015/1/8/302850.html. [În chineză]

[11] Francis Bacon, „Of Judicature”, Francis Bacon Eseuri sau sfaturi politice si morale” ed. Samuel Harvey Reynolds (Oxford: Clarendon Press, 1890), Internet Archive, accesat la 20 aprilie 2020, https://archive.org/stream/essaysorcounsel00bacouoft/essaysorcounsel00bacouoft_djvu.txt

[12] “Parenthood Planned din Pennsylvania de Sud-Est împotriva lui Casey (nr. 91-744, 91-902)”. Legal Information Institute, accesat la 20 aprilie 2020, https://www.law.cornell.edu/supct/html/91 -744.ZO.html.

[13] Neil Eggleston, „Președintele Obama a acordat mai multe comutări de sentințe decât orice președinte din istoria acestei națiuni, Casa Albă, 17 ianuarie 2017, https://obamawhitehouse.archives.gov/blog/2017/01/17/president-obama-has-now-granted-more-commutations-any-president-nations-history

[14] Gregory Korte, “Obama schimbă sentinţa lui Chelsea Manning în ultimul moment“, SUA AZI, 17 ianuarie 2017, https://www.usatoday.com/story/news/politics/2017/01/17/ obama-commutes-sentence-chelsea-manning / 96678814.

[15] Paige St. John şi Abbie Vansickle, “Iată de ce George Soros, grupurile liberale cheltuiesc sume mari pentru a ajuta să decideţi cine este următorul dvs. procuror“, Los Angeles Times , 23 mai 2018, https://www.latimes.com/local/california/la-me-prosecutor-campaign-20180523-story.html

[16] Congresul SUA, Camera Reprezentanţilor, Declaraţia lui Roger N. Baldwin, 31 decembrie 1938, “Investigarea activităţilor de propagandă neamericană în Statele Unite: Audieri în fața unui comitet special pentru activități neamericane“,  75-78 Cong., 31 decembrie 1938, 3081– 3082, Internet Archive, accesat la 20 aprilie 2020, https://archive.org/details/investigationofu193804unit/page/2448/mode/2up/search/Baldwin.

[17] Myron H. Thompson, așa cum este citat în Phyllis Schlafly, “Susţinătorii supremaţiei: Tirania judecătorilor şi cum să o oprim” (Minneapolis, MN : Richard Vigilante Books, 2006), 26-27.

[18] Phyllis Schlafly, “Ghivece de aur în spatele cruciilor şi Celor Zece Porunci“, Raportul Forumului Eagle, 23 iunie 2004, http://eagleforum.org/column/2004/june04/04-06-23.html 

[19] Districtul școlar unificat Elk Grove v. Newdow, 542 US 1 (2004)

[20] Congresul SUA, Camera, exprimând sensul Camerei Reprezentanților că Newdow împotriva Congresului SUA a fost hotărât în ​​mod eronat și în alte scopuri, HR 459, 107 Cong., Prima sesiune., Introdus și convenit în Cameră 27 iunie 2002 , https://www.congress.gov/bill/107th-congress/house-resolution/459

[21] Congresul SUA, Senat, o rezoluție care exprimă sprijinul pentru promisiunea de credință, S. 292, 107 Cong., Prima sesiune., Introdusă și convenită în Senat 26 iunie 2002 https://www.congress.gov/bill/107th-congress/senate-resolution/292

[22] Schlafly, “Susţinătorii supremaţiei: Tirania judecătorilor şi cum s-o stopăm“, 30.

[23] Ibidem, 58.

[24] Ibidem, 60-61.

[25] “CNN se distrează cu marihuana în timpul transmisiunii de Revelion din Denver”, Fox News, 1 ianuarie 2018, http://www.foxnews.com/entertainment/2018/01/01/cnn-revels-in-pot-smoke-during-new-years-eve-report-from-denver.html

[26] Patrick McGreevy, “Miliardari activişti ca Sean Parker şi George Soros finanţează campania de legalizare a marihuana“, Los Angeles Times , 2 noiembrie 2016, http://www.latimes.com/politics/la-pol-ca-proposition64-cash-snap-20161102-story.html 

[27] Senatorul Mike Lee, “Senatorii republicani îi cer lui Tillerson să investigheze amestecul în Departamentul de Stat“, 14 martie 2017, https://www.lee.senate.gov/public/index.cfm/press-releases?ID=B5BD5596-25C8-495F-A8B1-A4D248649C04.

[28] Schlafly, Susţinătorii supremaţiei

[29] Obergefell împotriva Hodges, 576 US 644 (2015).

[30] Todd Starnes, “Clerk Kentucky: “Aceasta este o luptă care merită dusă“, Fox News , 3 septembrie 2015, http://www.foxnews.com/opinion/2015/09/03/kentucky-clerk-am-prepared-to-go-to-jail.html

[31] Mike Huckabee, așa cum este citat în Procurorul lui Kim Davis vorbeşte, Huckabee acuză ‘suprapunere judiciară’ în caz“, Fox News, 8 septembrie 2015, http://www.foxnews.com/transcript/2015/09/08/attorney-for-kim-davis-speaks-out-huckabee-blasts-judicial-overreach-in-case.html

[32] Coaliţia Stop the Kinsey Institute, “Kinsey a ajutat la subminarea legilor care protejează femeile şi copiii“, http://stopthekinseyinstitute.org/more/undermining-laws/ 

[33] Paul Rubin, și colab., „Pedeapsa capitală are un efect descurajant? Noi dovezi din datele grupului post moratoriu”, Universitatea Clemson și Universitatea Emory (octombrie 2003), https://cjlf.org/deathpenalty/DezRubShepDeterFinal.pdf.

[34] Lawrence împotriva Texasului, 539 SUA 558 (2003)

[35] Berman, Interacțiunea.

[36] Skousen, “The Naked Communist